ICCJ. Decizia nr. 2988/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2988/2009
Dosar nr. 1422/54/2008
Şedinţa publică din 29 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.D. a solicitat anularea Deciziei de revizuire nr. 1381 din 14 iulie 2008 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia atacată i s-a respins cererea de revizuire a hotărârii nr. 437/2002 prin care a solicitat să i se i-a în considerare ca perioadă de muncă efectuată în timpul stagiului militar şi intervalul de timp cuprins între 14 aprilie 1956 – 13 februarie 1958.
Prin hotărârea contestată i s-au acordat drepturile doar pentru perioada 9 aprilie 1958 – 30 iunie 1958, când a efectuat stagiul militar la Detaşamentul de Muncă de la Oneşti.
A mai susţinut că în perioada 14 aprilie 1956 – 13 februarie 1958 a efectuat stagiu militar la două unităţi militare unde a fost folosit ca muncitor necalificat.
Prin întâmpinare, Casa Judeţeană de Pensii Dolj a solicitat respingerea acţiunii întrucât în perioada solicitată reclamantul nu a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă, astfel cum prevede Legea nr. 309/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A apreciat că de drepturile prevăzute în Legea nr. 309/2002 beneficiază cetăţenii români care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
A constatat că, potrivit actelor depuse la dosar, unităţile militare UM 04303 şi UM 04586 în care reclamantul şi-a efectuat stagiul militar în perioada 14 aprilie 1956 – 13 februarie 1958 pentru care solicită drepturile înscrise în Legea nr. 309/2002, nu sunt înscrise în Tabelul cu evidenţa Detaşamentelor şi Unităţilor de Muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Totodată, a constatat că reclamantul nu a dovedit prin livretul militar ori printr-o adeverinţă eliberată de un centru militar ori de UM 02405 Piteşti, că a făcut parte din detaşamentele de muncă cerute de lege pentru a beneficia de drepturile solicitate, astfel cum prevăd Normele metodologice nr. 1114/2002 elaborate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în perioada 14 aprilie 1956 – 13 februarie 1958 a efectuat stagiul militar în cadrul UM 04303 şi UM 04586, unde a lucrat ca muncitor necalificat şi că altor persoane, aflate în aceeaşi situaţie, instanţele de judecată le-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs formulate, şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul reclamantului din considerentele ce urmează:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961.
De asemenea, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de centrele militare judeţene sau de UM 02405 Piteşti.
Jurisprudenţa instanţei supreme în materie este constantă, în sensul că pentru stabilirea persoanei îndreptăţite să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, criteriul determinat este ca persoana în discuţie să fi efectuat stagiul militar în unităţi militare care au aparţinut Direcţiei Generale a Serviciului Muncii (D.G.S.M.), în cadrul căreia s-au înfiinţat detaşamentele de muncă.
per a contrario, rezultă că persoanele care şi-au îndeplinit stagiul militar în perioada prevăzută de lege în unităţi militare care nu au aparţinut D.G.S.M., nu au vocaţia de a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002.
Or, în cauză, unităţile militare pe care le precizează recurentul ca fiind cele în care şi-a satisfăcut stagiul militar în perioada 14 aprilie 1956 – 13 februarie 1958 (susţinere de altfel dovedită prin probele administrate şi anume livretul militar al reclamantului şi fişa De evidenţă), nu au făcut parte din categoria detaşamentelor de muncă din cadrul D.G.SM., cum în mod corect a observat şi prima instanţă.
Împrejurarea că recurentul ar fi efectuat în timpul stagiului militar în unităţile militare precizate alt gen de activităţi decât cele de instruire militară, şi anume activităţi de muncă în calitate de muncitor necalificat, nu este de natură să-i confere reclamantului calitatea de persoană beneficiază a Legii nr. 309/2002.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.D. împotriva sentinţei nr. 10 din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2987/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2989/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
