ICCJ. Decizia nr. 3030/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3030/2009
Dosar nr. 1309/102/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.OG a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - A.N.V., D.R.V. Constanţa, Biroul Vamal Tulcea şi A.N.A.F. - A.N.V., D.A.O.V. Braşov: suspendarea executării procesului verbal privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu cu nr. 78 din 28 martie 2008 şi a înştiinţării de plată nr. 4963 din 28 martie 2008 emisă de D.R.V. Braşov; anularea tuturor actelor administrative indicate, respectiv procesul verbal de control nr. 613 şi 614 din 2007 şi deciziile de regularizare nr. 9 şi 10 din 2007 precum şi Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2008 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C., decizie prin care a fost soluţionată prin respingere contestaţia administrativă formulată conform art. 205 şi urm. din OG nr. 92/2003, împotriva actelor administrative fiscale arătate, înştiinţarea de plată nr. 4963 din 28 martie 2008 emisă de D.R.V. Braşov, exonerarea societăţii de la plata comisionului vamal instituit de Legea nr. 8/1994 şi a TVA-ului, cât şi a majorărilor de întârziere calculate în sumă totală de 289.187 lei.
În motivarea acţiunii se arată că actele de control privesc importuri de gaze naturale din luna decembrie 2006, iar începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, Legea amintită a fost abrogată, neexistând suport legal pentru actele de control din 30 ianuarie 2007.
Se mai arată că împotriva actelor de control atacate, reclamanta a formulat plângere administrativă, soluţionată prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2008 emisă de A.N.A.F., care a respins în totalitate contestaţia.
Prin sentinţa nr. 163 din 4 aprilie 2007 Tribunalul Târgu-Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC E.OG şi pe cale de consecinţă a dispus suspendarea actelor administrative fiscale încheiate de Biroul Vamal Tulcea, respectiv procesul verbal de control nr. 613 şi 614 din 2007 şi deciziile de regularizare nr. 9 şi 10 din 2007, prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligaţii de plată în sumă de 23.436 RON şi 183.587 RON, cu titlu de datorie vamală.
Referitor la capătul de cerere privind anularea tuturor actelor administrative indicate, pârâta D.R.A.O.V. Galaţi, în numele şi pentru A.N.V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Târgu-Mureş, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 664 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Târgu-Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că obiectul prezentului dosar îl formează contestaţia împotriva unor acte administrativ fiscale şi anume procesele verbale de control nr. 613 şi 614 din 2007 şi deciziile de regularizare nr. 9 şi 10 din 2007 precum şi împotriva Deciziei nr. 15 din 25 ianuarie 2008 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C., decizie prin care a fost soluţionată prin respingere contestaţia administrativă formulată conform art. 205 şi urm. din OG nr. 92/2003, împotriva actelor administrative fiscale arătate.
Potrivit art. 218 din OG nr. 92/2003 deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile legii.
Se mai reţine că având în vedere că OG nr. 92/2003 nu cuprinde dispoziţii speciale de competenţă, iar A.N.A.F. este o autoritate publică centrală, conform art. 1 alin. (3) din HG nr. 1574/2003, competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei emise revine Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Prin sentinţa nr. 9 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC E.OG, ajunsă prin declinare de competenţă la această instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC E.OG. în motivarea căii de atac, reclamanta critică sentinţa atacată, pentru aspecte care vizează fondul cauzei.
Înalta Curte constată, în raport de dispoziţiile art. 3041 coroborate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Prin urmare, hotărârea pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe este supusă casării, motivul fiind de ordine publică.
Astfel, în baza art. 304 pct. 3 raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va casa sentinţa atacată şi va trimite dosarul spre competentă soluţionare la Tribunalul Târgu-Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea următoarelor argumente.
În privinţa competenţei materiale, legea stabileşte două tipuri de competenţă, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, potrivit prevederilor art. 2 şi art. 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluţionat de instanţa de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii locale şi respectiv, instanţei de contencios administrativ a Curţii de apel, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii centrale, cu competenţă naţională.
Dar, dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ fiscal, competenţa materială va aparţine instanţei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului sau a Curţii de apel, după cum actul contestat priveşte o valoare mai mică sau egală cu 5 miliarde ROL, ori o valoare mai mare de 5 miliarde ROL (500.000 RON).
În concluzie, în cazul actelor administrative fiscale, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este atrasă în mod exclusiv de criteriul valoric, după cum valoarea contestată este mai mică sau egală cu 500.000 RON, ori este mai mare de această sumă.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde Iei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Faţă de dispoziţiile legale invocate şi având în vedere şi cuantumul sumei contestate, în prezenta cauză, respectiv 289.187 lei reprezentând Comision Vamal, TVA şi majorări de întârziere, rezultă că instanţa competentă este Tribunalul Târgu-Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauze spre competentă soluţionare la Tribunalul Târgu-Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC E.OG România S.A Târgu-Mureş împotriva sentinţei nr. 9 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauze spre competentă soluţionare la Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3029/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3031/2009. Contencios → |
|---|
