ICCJ. Decizia nr. 3050/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3050/2009
Dosar nr. 6068/2/2007
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 23 august 2007, reclamanta F.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să explice dispoziţiile art. 36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005, astfel că „Raportul şefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor didactice să fie materializat în formă scrisă" şi plata sumei de 50.000 lei, cu titlul de daunepentruprejudiciul material şi moral.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că este profesor la Colegiul Economic A.D.X. Bucureşti, grad I didactic si are 32 de ani activitate în învatamant.
Arată că, până in anul şcolar 2001-2002, a avut salariu de merit, a fost şef de catedră Finanţe - Contabilitate, şef arie curriculara Tehnologii, membru in Consiliul de administraţie al colegiului, profesor diriginte, îndrumător de practică pedagogică a studenţilor de la A.S.E. Bucureşti, a avut calificativul „Foarte bine", cum rezulta din Aprecierea eliberata de Grupul Şcolar Economic A.D.X. prezentată în xerocopie.
La începutul anului şcolar 2001-2002, intre reclamantă si prof. I.A.(director al Colegiului Economic A.D.X.) si factori de decizie din Inspectoratul Şcolar (I.S.M.B.) si Ministerul Educaţiei şi Cercetării s-a creat o stare conflictuala care s-a agravat in timp.
A protestat împotriva reţinerii pe Statul de plată a cotizaţiei sindicale 1% din salariu, in anul şcolar 2001-2002, nefiind membru de sindicat.
A protestat continuu împotriva menţinerii in funcţia de director a prof. I.A., director cu purtare abuziva (pentru că face petiţii semnalând nereguli din învăţământ), director condamnat penal, cu multiple alte nereguli de management şcolar.
Prin multiple petiţii si audienţe la I.S.M.B., M.E.C. si la alte foruri, a semnalat nereguli din învăţământ, abuzuri si fapte de corupţie, însă forurile avizate – I.S.M.B. si M.E.C. s-au dovedit ostile petiţiilor sale, au căutat să muşamalizeze neregulile semnalate, le-au răstălmăcit, iar asupra sa au fost declanşate măsuri de răfuială.
A fost sancţionată cu „avertisment" pentru că a făcut petiţii către forurile ierarhice; semnalând nereguli din învăţământ; sancţiunea fiind absurdă a fost desfiinţată de către Colegiul de disciplina al I.S.M.B. prin Hotărârea nr. 6/2002.
Reclamanta mai susţine că i s-a retras prin abuz gradaţia de merit pe care a obţinut-o legal, în concurs.
După trei ani de judecată, prin Decizia nr. 1118 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, I.S.M.B. a fost obligat sa-i transmită actul privind organizarea si funcţionarea Comisiei de contestaţii.
Întrucât I.S.M.B. a simulat aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătoreşti, pe rolul Tribunalului Bucureşti se află Dosarul nr. 18.105/300/2006.
Este înlăturată continuu de la activităţi didactice remunerate distinct si prevăzute si cu punctaj în Fişa de evaluare a profesorului şi nu i se corelează Fisa de evaluare a profesorului cu Fisa individuală a postului, cerinţă conformă cu art. 52 din Legea 128/1997 si i se diminuează nejustificat an de an calificativul activităţii didactice.
Mai arată că, prin cererea nr. 17.110 din 29 iunie 2007, a solicitat pârâtului sa explice art. 36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005 astfel ca „raportul şefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor didactice trebuie să fie materializat in formă scrisă".
Paratul nu i-a dat răspuns la aceasta solicitare, a ignorat-o ca şi petiţia nr. 16.690 din 06 aprilie 2006, care face obiectul Dosarului nr. 5057/2/2007 de la Curtea de Apel Bucureşti, returnat de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În răspunsul său cu nr. 19.579 din 21 decembrie 2006, pârâtul precizează: în art. 36 lit. j) din Regulamentul în cauză nu se prevede explicit prezentarea unui raport scris Consiliului de administraţie din partea şefului de catedră pentru evaluarea activităţii membrilor catedre.
În continuare, arată că a formulat mai multe petiţii, răspunsurile date de pârât fiind nemulţumitoare.
În drept a invocat Legea nr. 554/2004, Codul Civil art. 1075, Codul muncii art. 269, Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3089 din 28 noiembrie 2007, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât prin adresele din 2007; Colegiul Economic A.D.X., Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti şi M.E.C. au răspuns reclamantei la petiţiile sale, astfel încât, cu respectarea art. 10 din OG nr. 27/2002, memoriul său nr. 17110/2007, cu acelaşi conţinut, a fost clasat, nemulţumirile petentei cu privire la conţinutul răspunsului neîndreptăţind-o pe aceasta la formularea unei alte petiţii cu acelaşi conţinut.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta F.A.S., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9, art. 312 şi art. 313 C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, cu obligarea intimatului să soluţioneze obiectul cererii sale şi să-i plătească daunele precizate în plângere pentru prejudiciul moral şi material.
Recurenta a reiterat susţinerile din acţiune şi a menţionat, în esenţă, că instanţa a denaturat şi răstălmăcit obiectul cauzei, a aplicat nelegal art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002, în condiţiile în care a repetat o solicitare legală, la care nu i s-a răspuns motivat, conform art. 13 din Legea nr. 233/2002; s-a dovedit părtinitoare faţă de intimatul pârât.
A mai arătat că, dată fiind atitudinea autorităţii pârâte, care îi creează directorului unităţii Şcolare unde aceasta funcţionează, premisele excesului de putere, prejudiciind-o astfel pe recurentă, sub aspectul material şi moral, este îndreptăţită la acordarea drepturilor pentru daunele produse, conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, obiectul acţiunii îl constituie obligarea intimatului (în prezent M.E.C.I.) să explice prevederile art. 36 lit. j) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 4925/2005, în sensul că „raportul şefului de catedră cu privire la acordarea calificativului cadrelor didactice să fie materializat în formă scrisă" şi să-i plătească daune pentru prejudiciul produs sub aspect material şi moral.
În fapt, ceea ce solicită reclamanta este o completare, o modificare a conţinutului normei invocate, în sensul propus de ea.
Aşa după cum însăşi recurenta susţine, faptul care o nemulţumeşte este că în regulament nu se prevede raportul scris al şefului de catedră şi că intimatul pârât refuză de a dispune ca acest raport să fie scris.
Argumentele pe care recurenta reclamantă le-a adus în sprijinul acţiunii sale, privesc exclusiv divergenţele pe care le-a avut cu conducerea unităţii şcolare unde funcţionează şi pe care aceasta le atribuie pretinsului refuz nejustificat al intimatului de a-i răspunde în sensul pe care ea îl propune.
Aşa după cum însă, în mod corect, a stabilit şi prima instanţă, această acţiune nu poate fi admisă.
Pe bună dreptate, s-a reţinut că recurenta a primit răspuns la toate petiţiile formulate.
Recurenta nu poate să oblige autoritatea să emită o normă legală într-un anumit sens, acest drept aparţinând exclusiv legiuitorului. Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală, obligatorie şi nu reglementează o anumită conduită, în interes personal.
În speţă, în absenţa unei norme imperative, care să impună obligativitatea formei scrise pentru raportul şefului de catedră privind calificativul anual al cadrului didactic, instanţa de fond nu putea pronunţa o hotărâre prin care să oblige intimatul să expliciteze sau să modifice textul art. 36 lit. j) din Regulamentul în discuţie în sensul propus de recurenta reclamantă.
Prin urmare, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei reclamante privind pretinsele abuzuri săvârşite de conducerea unităţii şcolare unde îşi desfăşoară activitatea, acestea exced cadrului procesual de faţă.
În considerarea celor expuse şi a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta F.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 3089 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3042/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3081/2009. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
