ICCJ. Decizia nr. 3083/2009. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3083/2009
Dosar nr. 1523/1/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3321 din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta C.N.P.R. SA în contradictoriu cu A.N.R.C.T.I., privind anularea Deciziei nr. 642/EI din 12 februarie 2007.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut următoarele:
Stabilirea plăţilor anticipate pentru tariful de monitorizare aferent anului 2007 s-a făcut în conformitate cu art. 484 din OUG nr. 79/2002 potrivit căruia:
„(1) Persoanele prevăzute la art. 48^1 alin. (1) au obligaţia de a efectua în contul tarifului de monitorizare anual plăţi anticipate după cum urmează:
a) până la data de 15 martie a anului, 30% din tariful de monitorizare datorat pentru anul precedent;
b) până la data de 15 iunie a anului, 30% din tariful de monitorizare datorat pentru anul precedent.
(2) Cuantumul plăţilor anticipate prevăzute la alin. (1) se stabileşte până la data de 15 februarie prin decizie a preşedintelui A.N.R.C.
Reclamanta a contestat cuantumul tarifului monitorizare definitiv stabilit pentru anul 2006, însă contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată, recursul reclamantei fiind respins prin Decizia nr. 4668 din 30 noiembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 1320/2/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Reclamanta a susţinut în concluziile sale că dacă pentru anul 2006 s-a considerat că opţiunea pentru stabilirea tarifului de monitorizare în raport cu veniturile provenite din furnizarea de servicii poştale nu a fost valabilă, în anul 2007 societatea şi-a exprimat opţiunea în condiţiile şi în forma prevăzută de lege, astfel încât tariful de monitorizare trebuia stabilit ţinând cont de această opţiune.
Această susţinere este neîntemeiată întrucât în speţă se discută legalitatea stabilirii cuantumului plăţilor anticipate iar nu a tarifului de monitorizare definitiv pentru anul 2007. Plăţile anticipate pentru un an se stabilesc prin raportare la tariful de monitorizare definitiv stabilit pentru anul anterior chiar dacă în anul în curs au intervenit modificări ce ar putea determina stabilirea unui tarif de furnizare definitiv mai mic decât plăţile stabilite în raport cu tariful din anul precedent.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta C.N.P.R., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În dezvoltarea motivului de recurs invocat recurenta arată că potrivit art. 485 alin. (1) din OUG nr. 70/2006, care modifică şi completează OUG nr. 79/2002, furnizorul de servicii poştale poate opta pentru stabilirea bazei de calcul luând în considerare veniturile rezultate din furnizarea de servicii poştale, în locul cifrei de afaceri. În conformitate cu aceste dispoziţii şi cu prevederile Deciziei nr. 113/2006 privind procedura de exercitare a dreptului de opţiune în vederea determinării obligaţiilor financiare către A.N.R.C. a fost depusă la data de 9 iunie 2006 opţiunea de determinare a tarifului de monitorizare pe baza veniturilor din furnizarea de servicii poştale. Această solicitare a Companiei a fost admisă prin Decizia nr. 2288 din 7 iulie 2006, prin care s-a stabilit tariful de monitorizare estimativ pentru anul 2006, luându-se în considerare veniturile obţinute din activităţi de furnizare a serviciilor poştale.
Se mai precizează că potrivit art. 4 alin. (8) din Decizia A.N.C. nr. 113/2006 calcularea veniturilor în funcţie de cifra de afaceri intervine numai în cazul nedepunerii declaraţiei privind veniturile obţinute din activităţi de furnizare de reţele sau servicii de comunicaţii electronice şi/sau de servicii poştale.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut distincţia între calcularea tarifului de monitorizare definitiv stabilit pentru anul anterior, pe de o parte, şi cuantumul plăţilor anticipate, pe de altă parte.
Referitor la aceste din urmă plăţi, art. 484 din OUG nr. 79/2002 prevede că plăţile anticipate reprezintă procente din tariful de monitorizare definitiv stabilit pentru anul anterior. Acest fapt nu împiedică stabilirea tarifului de monitorizare pentru anul în curs conform unei noi reglementări, respectiv OUG nr. 70/2006, care se referă la modul de stabilire a tarifului anual (iar nu la plăţile anticipate).
Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.P.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 3321 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3081/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3086/2009. Contencios → |
|---|
