ICCJ. Decizia nr. 3142/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3142/2009
Dosar nr. 2156/36/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:
a) anularea ordinului Şefului Statului Major al Forţelor Navale nr. MM 117 din 29 august 2008, precum şi a tuturor actelor ulterioare privind raporturile de muncă ale reclamantului cu UM 02192 Constanţa;
b) suspendarea executării ordinului Şefului Statului Major al Forţelor Navale nr. A 33100 din 9 octombrie 2008, precum şi a tuturor actelor ulterioare privind situaţia militară şi de serviciu a reclamantului;
c) obligarea pârâtului să emită ordinul de trecere în rezervă a reclamantului, în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. b) din OG nr. 7/1998 şi ale art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, sub sancţiunea unor penalităţi;
d) obligarea pârâtului să plătească reclamantului ajutoarele şi plăţile compensatorii, prevăzute de art. 7 din OG nr. 7/1998 şi de art. 31 din Legea nr. 138/1999, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data de 1 septembrie 2008 şi până la pronunţare;
e) obligarea pârâtului să emită Decizia de pensionare a reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2008, aplicându-se de la această dată coeficientul de inflaţie la pensia ce i se va cuveni;
f) obligarea pârâtului să plătească reclamantului drepturile băneşti conforme cu cele avute până la data de 31 august 2006, actualizate cu indicele de inflaţie;
g) obligarea pârâtului să plătească reclamantului daune morale în valoare de 75.000 lei pentru suferinţele la care a fost supus;
h) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este maistru militar, încadrat la UM 02192 Constanţa, unitate aflată în subordinea Statului Major al Forţelor Navale, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Reclamantul susţine că, în cadrul procesului de restructurare a armatei, din unitatea din care făcea parte au fost reduse mai multe funcţii, iar persoanele care le ocupau au fost nevoite să-şi exprime opţiunea în scris, respectiv, dacă doresc să treacă în rezervă, în condiţiile OG nr. 7/1998, sau dacă rămân în continuare în activitate.
De asemenea, reclamantul menţionează faptul că, deşi postul acestuia a fost restructurat şi a solicitat în scris să fie trecut în rezervă, în mod nelegal, prin ordinul Şefului Statului Major al Forţelor Navale nr. MM 117 din 29 august 2008, începând cu data de 1 septembrie 2008, a fost pus la dispoziţia Academiei Navale Mircea cel Bătrân, pentru o perioadă de 3 luni, în vederea încadrării.
În opinia reclamantului, prin luarea acestei măsuri în privinţa sa, a fost vătămat în dreptul său de a beneficia de măsurile de protecţie socială, prevăzute de OG nr. 7/1998.
Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 995 din 23 decembrie 2008, a admis în parte acţiunea reclamantului; a anulat în parte ordinul Şefului Statului Major al Forţelor Navale nr. MM 117 din 29 august 2008, cu privire la reclamant; a obligat pârâtul să emită ordinul de trecere în rezervă a reclamantului, potrivit raportului nr. A – 6960 din 8 august 2008; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În urma procesului de restructurare a armatei, funcţia deţinută de reclamant a fost redusă, situaţie în care acesta a solicitat, în baza prevederilor ordinului Ministrului Apărării M 169/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/1998, trecerea în rezervă, în condiţiile art. 6 pct. 1 lit. b) din ordonanţa în discuţie.
Comisia de selecţie nr. 12 pentru funcţiile de maiştri militari şi subofiţeri ai Statului Major al Forţelor Navale, reclamantului i s-a propus să fie încadrat în funcţia de „şef cabinet la catedra de electrotehnică, comunicaţii şi armament naval din Facultatea de Marină Militară, la prorector din Academia Navală Mircea", funcţie pe care reclamantul a refuzat să o primească.
Pe cale de consecinţă, prin ordinul Şefului Statului Major al Forţelor Navale nr. MM 117 din 29 august 2008 s-a dispus, în temeiul art. 6 din ordinul Ministrului Apărării M 169/2001, punerea reclamantului la dispoziţia Academiei Navale Mircea cel Bătrân, pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data de 1 septembrie 2008, în vederea încadrării.
Prima instanţă a arătat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 6 şi art. 8 alin. (1) din OG nr. 7/1998, rezultă faptul că, în perioada de restructurare a armatei, legea recunoaşte, în principal, dreptul personalului militar de a solicita trecerea în rezervă, cu sau fără drept de pensie, dar cu acordarea plăţilor compensatorii corespunzătoare iar, în cazul în care nu se solicită trecerea în rezervă, se recunoaşte dreptul Ministerului Apărării Naţionale de a dispune trecerea în rezervă a cadrelor militare, în condiţiile prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu acordarea aceloraşi drepturi. În plus, instanţa de fond a precizat faptul că prevederi similare se regăsesc şi în ordinul Ministrului Apărării M 169/2001.
În opinia curţii, prin ordinul atacat se încalcă, în mod evident, dreptul reclamantului prevăzut de lege de a opta pentru trecerea în rezervă, în condiţiile în care unitatea sa a fost restructurată, iar funcţia pe care acesta a deţinut-o a fost redusă şi nu se mai regăseşte în noul stat de organizare. Ca atare, pârâtul trebuia să ţină seama de opţiunea reclamantului de trecere în rezervă. Neprocedând în acest fel, pârâtul a emis un ordin nelegal atunci când a stabilit punerea reclamantului la dispoziţie, în vederea încadrării.
În altă ordine de idei, prima instanţă a arătat faptul că, în raport de dispoziţiile art. 18 din OG nr. 7/1998, nu este în măsură să stabilească drepturile reclamantului la pensie şi la ajutoare compensatorii, întrucât acestea devin operabile la momentul trecerii în rezervă.
Totodată, curtea a menţionat că nu poate analiza cererea de anulare a tuturor actelor ulterioare privind raporturile de muncă ale reclamantului cu UM 02192 Constanţa, întrucât aceste acte nu au fost nominalizate şi nu au fost indicate motivele lor de nelegalitate.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata drepturilor băneşti conforme cu cele avute de acesta până la data de 31 august 2006, instanţa de fond a precizat faptul că reclamantul nu a făcut dovada diminuării acestora, pe perioada punerii sale la dispoziţie.
Pe de altă parte, prima instanţă a apreciat că reclamantul nu a suferit un prejudiciu moral prin măsura luată de către pârât, întrucât nu i-au fost încălcate drepturi fundamentale, cum ar fi: dreptul la libertate, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la muncă sau dreptul la încetarea activităţii prin demisie.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recurentul arată că prima instanţă a interpretat în mod greşit legea şi a pronunţat o sentinţă cu o motivare contradictorie.
În concret, recurentul susţine că există temei legal pentru trecerea în rezervă a cadrelor militare, respectiv, art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, doar în situaţia în care, în cadrul procesului de restructurare, o parte din personal îşi pierde funcţia şi nu există posibilităţi pentru încadrarea personalului în alte funcţii sau unităţi.
Recurentul arată faptul că art. 85 din Legea nr. 80/1995 nominalizează şi alte situaţii în care cadrele militare în activitate pot fi trecute în rezervă, fără a fi însă considerate disponibilizate şi fără a beneficia de măsurile de protecţie socială, prevăzute de din OG nr. 7/1998.
În acelaşi timp, recurentul precizează că, deşi instanţa de fond a considerat că disponibilizarea cadrelor militare trebuie să se desfăşoare în limitele legii, fără eventuale abuzuri, şi anume, doar în acele situaţii în care, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadrate în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale, a pronunţat o hotărâre contrară acestor considerente.
Recurentul arată că nu poate primi susţinerea instanţei în sensul că, în perioada de restructurare a armatei, legea recunoaşte dreptul personalului militar de a solicita trecerea în rezervă, cu acordarea plăţilor compensatorii corespunzătoare, iar instituţia publică aflată în discuţie este ţinută de opţiunea intimatului de a trece în rezervă.
În concepţia recurentului, conform art. 3 din OG nr. 7/1998, regula în soluţionarea situaţiei cadrelor militare ale căror funcţii se reduc, în perioada restructurării armatei, este încadrarea şi nu disponibilizarea cadrelor militare.
Recurentul concluzionează în sensul că intimatul nu se află în situaţia reglementată de art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 în care să poată fi trecut în rezervă, ca urmare a reorganizării unităţii şi a reducerii funcţiei sale din statul de organizare, nefiind posibilităţi pentru a fi încadrat în altă funcţie sau unitate. În plus, nu se poate vorbi nici despre situaţia în care trecerea în rezervă se poate face pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale, caz în care oportunitatea măsurii de trecere în rezervă aparţine acestui minister.
Intimatul a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de recurs referitor la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Prin urmare, în dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată.
Însă, art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu impune obligaţia de a se răspunde punctual la toate susţinerile şi afirmaţiile părţilor: textul face referire expresă numai la indicarea motivelor pentru care au fost respinse cererile acestora.
În consecinţă, instanţa are posibilitatea de a proceda la sintetizarea acestora, în raport de legătura lor logică, şi de a le examina în mod grupat.
În speţa de faţă, Înalta Curte consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale. În plus, sentinţa atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, după cum susţine recurentul în cererea sa.
Ca atare, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat.
Pe de altă parte, deşi recurentul a indicat ca temei al cererii sale şi prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu a arătat care este actul juridic dedus judecăţii care a fost interpretat greşit de către instanţă.
Nici motivul de modificare prevăzut de 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat.
Astfel, intimatul este cadru militar în activitate, cu gradul de maistru militar principal, şi a fost încadrat la UM 02192 Constanţa, unitate aflată în subordinea Statului Major al Forţelor Navale, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
În cadrul procesului de restructurare a armatei, funcţia deţinută de intimat a fost redusă, astfel încât aceasta nu se mai regăsea pe noul stat de organizare ce a intrat în vigoare la data de 1 septembrie 2008.
Prin raportul personal A – 6960 din 8 august 2008, intimatul a solicitat, în temeiul art. 1 şi art. 2 din ordinul Ministrului Apărării M 169/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/1998, trecerea în rezervă, în condiţiile art. 6 pct. 1 lit. b) din ordonanţa în discuţie.
Comisia de selecţie nr. 12 pentru funcţiile de maiştri militari şi subofiţeri ai Statului Major al Forţelor Navale, a propus intimatului să fie încadrat în funcţia de „şef cabinet la catedra de electrotehnică, comunicaţii şi armament naval din Facultatea de Marină Militară, la prorector din Academia Navală Mircea", funcţie pe care acesta a refuzat să o primească.
Într-o atare situaţie, prin ordinul Şefului Statului Major al Forţelor Navale nr. MM 117 din 29 august 2008, s-a dispus, în temeiul art. 6 din ordinul Ministrului Apărării M 169/2001, punerea reclamantului la dispoziţia Academiei Navale Mircea cel Bătrân, pentru o perioadă de 3 luni, în vederea încadrării.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din OG nr. 7/1998, în perioada de restructurare a armatei, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii pot cere trecerea în rezervă, cu drept de pensie, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, astfel: a) cu drept de pensie militară de serviciu cu vechime integrală, personalul militar care are o vechime în serviciu de minimum 30 de ani bărbaţii şi 25 de ani femeile; b) cu drept de pensie militară de serviciu cu vechime incompletă, personalul militar care are o vechime în serviciu de minimum 20 de ani, din care cel puţin 10 ani în serviciul militar.
Conform art. 6 alin. (2) din OG nr. 7/1998, Ministerul Apărării Naţionale poate dispune trecerea în rezervă a cadrelor militare care nu solicită pensionarea anticipată, personalul respectiv beneficiind, la cerere, de drepturile prevăzute la alin. (1).
Totodată, art. 8 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă prevede că militarii cu o vechime în serviciu mai mică de 20 de ani pot trece în rezervă, la cerere, sau pot fi trecuţi în rezervă de către Ministerului Apărării Naţionale ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare a armatei, beneficiind de o plată compensatorie neimpozabilă, corespunzătoare vechimii în serviciu (...).
După cum a apreciat şi instanţa de fond, din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, rezultă faptul că, în perioada de restructurare a armatei, legea conferă personalului militar afectat de această măsură dreptul de a solicita trecerea în rezervă, cu sau fără drept de pensie, dar cu acordarea plăţilor compensatorii corespunzătoare.
Prin ordinului Ministrului Apărării M 169/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/1998 a fost stabilită procedura de restructurare.
Din interpretarea acestor dispoziţii normative rezultă că situaţiile cadrelor militare care optează pentru trecerea în rezervă sunt analizate de comisiile de selecţie, care verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile impuse de OG nr. 7/1998 şi propun trecerea acestora în rezervă.
Competenţa comisiei de selecţie în situaţia dată este stabilită prin MRU-1/9 – Metodologie privind modul de soluţionare a situaţiilor personalului militar şi civil din structuri ale Ministerului Apărării Naţionale care se reorganizează şi restructurează, care, la art. 3, menţionează următoarele: „În cazul în care unele funcţii se reduc, cadrele militare care optează pentru menţinerea în activitate sunt evaluate, conform art. 3 din Normele de aplicare a ordonanţei, aplicându-se, după caz, prevederile art. 4 şi art. 5 din acelaşi ordin sau următoarele".
Cu atare, doar în situaţiile în care se optează pentru menţinerea în activitate, comisia de selecţie procedează la evaluarea persoanelor în cauză, pe baza criteriilor instituite în anexa nr. 1 (art. A) şi, apoi, la ierarhizarea acestora, conform art. B din aceeaşi anexă. Solicitările de trecere în rezervă sunt analizate de comisia în discuţie doar din perspectiva îndeplinirii condiţiilor impuse de OG nr. 7/1998.
Prin ordinul contestat în cauză s-a încălcat dreptul intimatului de a opta pentru trecerea în rezervă, în condiţiile în care nu numai că unitatea sa a fost supusă restructurării, dar şi funcţia pe care acesta a deţinut-o a fost redusă şi nu se mai regăseşte în noul stat de organizare.
Cu alte cuvinte, recurentul avea obligaţia legală de a respecta dreptul de opţiune al intimatului şi de a da curs cererii acestuia de a trece în rezervă.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar reţine faptul că dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1996 nu prezintă relevanţă în speţa de faţă, întrucât reglementează o altă situaţie juridică, respectiv, aceea a trecerii în rezervă a cadrelor militare la solicitarea Ministerului Apărării Naţionale.
De menţionat faptul că textul legal anterior individualizat are următoarea redactare: ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, când, în urma reorganizării unor unităţi şi reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. şi nu există în speţă motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării împotriva sentinţei civile nr. 995/CA din 23 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3140/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3143/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
