ICCJ. Decizia nr. 3127/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3127/2009
Dosar nr. 174/233/2005
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea adresată instanţei de fond.
Prin cererea adresată Judecătoriei Galaţi, reclamanta SC A.S. SRL Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.I., I.A., A.N., B.M., B.E.R., B.C.M., D.J.D., A.A., A.R., Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi SC D. SA Galaţi, obligarea acestora din urmă de a lăsa în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafaţa de 100 mp teren situat în Galaţi.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a dobândit de la autoarea sa SC D. SA. Galaţi, prin cumpărare şi suprafaţa de teren în litigiu.
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2008 a fost invocată excepţia de nelegalitate a Certificatului de proprietate M 08 nr. 0189 din 26 mai 1994 emis de Ministerul Turismului, excepţie invocată de către pârâţii I.I. şi L.A. solicitând în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să sesizeze, prin încheiere, instanţa competentă pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Judecătoria Galaţi, prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2008 a înaintat dosarul Curţii de Apel Galaţi în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate iar în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecarea cauzei.
2. Soluţia instanţei de fond.
Învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 118 din 21 octombrie 2008, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de reclamanţii SC A.S. SRL Galaţi şi pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de pârâţii I.I. şi L.(I.)A., în contradictoriu cu pârâţii SC A.S. SRL Galaţi, A.N., B.M., B.E.R., B.C.M., D.J.D., A.A., A.R., Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi SC D. SA Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă aşa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele:
În apărările formulate, în faţa primei instanţe, respectiv la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2008 reclamanta şi ceilalţi pârâţi au invocat excepţia de inadmisibilitate a excepţiei având în vedere că actul administrativ individual atacat a fost emis cu mult înainte de adoptarea Legii nr. 554/2004.
Instanţa a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007. Pe de altă parte a arătat că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ care permit cenzurarea fără limită de timp, pe cale incidentală, a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare sunt contrare atât unor principii consacrate de Convenţie cât şi jurisprudenţei comunitare.
Concluzionând a arătat că actul administrativ criticat a fost emis cu mulţi ani înainte de adoptarea legii contenciosului administrativ şi că termenul de 1 an prevăzut de art. 7 al prezentei legi a fost şi el depăşit.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs I.I. şi L.(I.)A. pe motiv că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată în motivele de recurs că deşi instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 ar contraveni atât art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât şi practicii Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, tocmai hotărârea atacată contravine art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru că art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevede că cercetarea legalităţii actului administrativ, pe calea excepţiei de nelegalitate, poate fi făcută indiferent de data emiterii actului şi în cadrului oricărui proces.
Prin acest articol s-ar proteja chestiuni ce ţin de ordinea publică, nesupuse nici prescripţiei, nici decăderii, iar a nu permite o intervenţie a justiţiei pentru înlăturarea efectelor actului administrativ nelegal sau ilicit emis constituie o îngrădire a dreptului la justiţie.
Deşi au fost invocate în faţa instanţei de fond şi deciziile Curţii Constituţionale referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, dar instanţa de fond a respins aceste argumente, însă, prin aceasta s-a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.
Şi referirile instanţei de fond cu privire la încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului au fost criticate pentru că a considera inadmisibil ca o parte în proces, folosind o instituţie procedurală prevăzută de lege, să-şi valorifice drepturile în faţa unui act administrativ emis cu încălcarea esenţială a legii, constituie o îngrădire a principiului dreptului la justiţie.
Nu se poate analiza o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la justiţie prin raportare la art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru că legalitatea actului administrativ, pe calea excepţiei de nelegalitate, nu poate fi analizată decât în raport de dispoziţiile legale existente la momentul emiterii actului administrativ, astfel că acest text nu retroactivează ci respectă principiul activităţii în timp a legii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate invocată pentru că aceasta viza un act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Este adevărat că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 prevăd că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând pe cale de excepţie.
Însă judecătorul, în soluţionarea unei cauze şi în interpretarea prevederilor legale, are rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţia României, cu privire la aplicarea cu prioritate a tratatelor internaţionale la care România este parte, în cazul în care apreciază că normele de drept interne contravin acestora şi de a verifica compatibilitatea şi concordanţa normelor de drept intern cu reglementările şi jurisprudenţa comunitară.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaşte faptul că judecătorul naţional are obligaţia de a asigura efectul deplin al normelor Convenţiei, preeminenţa lor faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor (Cauza Vermeiere contra Belgiei, Cauza Dumitru Popescu contra României).
Şi în privinţa normelor dreptului comunitar, Curtea de Justiţie de la Luxemburg a statuat că instanţa naţională este competentă să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act administrativ care i s-ar opune.
Acestea dovedesc că judecătorul poate înlătura dispoziţiile dintr-un act normativ, cum sunt cele din Legea nr. 554/2004, care permit cenzurarea fără limită de timp, pe calea excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii pentru că acestea încalcă principii fundamentale convenţionale şi comunitare.
Pentru că este prevăzută posibilitatea cenzurării oricând a legalităţii unui act administrativ cu caracter individual se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului dar şi principiul securităţii raporturilor juridice.
Chiar dacă Curtea europeană s-a pronunţat în sensul că nu trebuie instituită posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească pentru că s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, şi în cazul excepţiei de nelegalitate pot fi reţinute aceste susţineri pentru că există similitudinea de efecte juridice între hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi actul administrativ irevocabil emis de o autoritate şi necenzurat potrivit prevederilor legale ulterioare Legii nr. 554/2004.
Tot prin similitudine trebuie aplicată şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg care a stabilit, în privinţa posibilităţii de invocare a excepţiei de nelegalitate cu privire la actele instituţiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depăşeşte termenul limită pentru introducerea acţiunii,trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate a acestui act, nici chiar pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/2006 şi C- 385/2006).
În aplicarea art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale ale Uniuni Europene se dovedeşte că instanţa de fond nu a pronunţat o sentinţă prin care se încalcă Convenţia europeană a drepturilor omului, ci este conformă cu aceasta.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii I.I. şi L.(I.)A. împotriva sentinţei civile nr. 118 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3126/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3128/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
