ICCJ. Decizia nr. 3149/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3149/2009
Dosar nr. 1979/86/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea adresată instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul B.D. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, rezultatul obţinut la proba de interviu a concursului organizat de Autoritatea Naţională a Vămilor în data de 12-13 martie 2008 în vederea ocupării postului vacant de şef Birou Supraveghere şi Control Produse Accizate din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 13 martie 2008 a susţinut interviul la care a obţinut punctajul de 45 puncte, pentru ocuparea postului vacant punctajul minim necesar fiind de 50 de puncte.
A mai arătat că în data de 14 martie 2008 s-au afişat rezultatele iar în data de 17 martie 2008 s-a afişat şi rezultatul privind contestaţia depusă de reclamant, care a fost negativ.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 669 din 22 mai 2008, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată.
2. Soluţia instanţei de fond.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 162 din 16 decembrie 2008 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut aşa cum reiese din considerentele hotărârii ei, în ceea ce priveşte motivul nerespectării dispoziţiilor art. 14 din HG nr. 1209/2003 care stipulează că o persoană ce are calitate de membru în comisia de concurs nu poate avea şi calitatea de membru în comisia de soluţionare a contestaţiilor, persoana indicată de reclamant nu a avut calitatea de membru a comisiei ci cea de secretar (fila 33-36, 37-40).
Pe de altă parte, a mai arătat instanţa că nu se poate substitui comisiei de concurs, aceasta având un drept suveran de a interpreta şi evalua calitatea răspunsurilor candidaţilor.
În ceea ce priveşte susţinerea că întrebarea privind modalitatea în care răspunde în faţa şefului instituţiei în calitate de şef birou nu s-ar putea încadra în bibliografia de concurs, instanţa de fond a considerat că este neîntemeiată în condiţiile în care la bibliografia cu caracter general apar menţionate Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, OUG nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal şi HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, acte normative ce reglementează şi răspunderea persoanelor ce ocupă funcţia pentru care a concurat reclamantul.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.D. considerând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, invocând ca motiv de recurs pe cel prevăzut de art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a încălcat dreptul la un proces echitabil prin necomunicarea înscrisurilor depuse de pârât la dosar, fiind pus astfel în imposibilitatea de a-şi pregăti apărarea şi a-şi susţine cauza.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004 autoritatea al cărui act este atacat are obligaţia de a depune, la cererea instanţei, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actului şi orice alte lucrări necesare soluţionării cauzei, iar art. 16 C. proc. civ. instituie obligaţia pârâtului de a depune copii certificate de pe înscrisurile depuse în tot atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt, iar art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului înglobează principiul egalităţii armelor şi dreptul fundamental la caracterul contradictoriu al procedurii.
În speţă, înscrisurile solicitate de recurent nu au fost comunicate acestuia iar documentele le-a putut studia numai după ce s-a solicitat fotocopierea lor la sediul instanţei şi numai după ce i-a fost comunicată sentinţa.
În motivele de recurs se critică modul în care au fost acordate punctele în cadrul probei contestate, cu nerespectarea principiului transparenţei pentru că nu au fost comunicate criteriile de notare la proba interviu, dar şi a principiilor imparţialităţii şi obiectivităţii în exercitarea funcţiei de către membrii comisiei de concurs.
Au fost invocate şi prevederile art. 20 din regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului aprobat prin HG nr. 1209 din 14 octombrie 2003, dispoziţii potrivit cărora Comisia de soluţionare a contestaţiilor analizează procesul verbal în condiţiile art. 13 alin. (3) şi acordă propriul punctaj, iar în cauză această Comisie nu a acordat un punctaj separat de cel al comisiei de concurs.
Se susţine că chiar dacă instanţa nu se poate substitui comisiei de concurs, instanţa trebuie să verifice respectarea prevederilor legale, dacă există criterii de notare şi dacă modul de acordare a punctajului a fost respectat de comisia de concurs.
S-a solicitat să-i fie recunoscut dreptul promovării probei interviu, respectiv a fi considerat „admis" la acest concurs, fiind singurul candidat pe post şi a obţine numirea pe funcţia de şef Birou Supraveghere Produse Accizate la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava începând cu luna martie 2008.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este nefondat.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Recurentul susţine că instanţa de fond nu i-a comunicat o parte din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă şi în acest fel nu au fost respectate nici prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Însă, chiar dacă actele depuse de Autoritatea Naţională a Vămilor la 8 decembrie 2008 nu au putut fi studiate de reclamant până la 10 decembrie 2008, la acea dată recurentul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată şi chiar a solicitat judecarea în lipsă.
Instanţa de fond, pentru a respecta dreptul reclamantului de a studia actele depuse, la termenul din 12 decembrie 2008 a amânat pronunţarea până la 16 decembrie 2008.
În acest fel nu se poate spune că nu au fost respectate drepturile reclamantului şi s-ar fi pricinuit o vătămare care să poată fi remediată numai prin anularea sentinţei.
Nici criticile din recurs ce vizează fondul cauzei nu vor fi reţinute.
Recurentul a participat la concursul organizat pentru ocuparea postului de şef Birou Supraveghere şi Control produse Accizate din cadrul Direcţiei Judeţene, pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava, dar contestă numai punctajul obţinut la proba interviu, probă susţinută la 13 martie 2008 când a obţinut 45 de puncte, iar pentru a fi declarat admis erau necesare 50 de puncte.
În motivele de recurs se critică modul în care au fost acordate punctele la proba de interviu, respectiv faptul că pentru activitatea profesională desfăşurată a obţinut 5 puncte din 10 posibile, modul de prezentare a fost notat cu 5 puncte tot din 10 posibile, capacitatea managerială a fost apreciată cu 10 puncte din 30 posibile.
Dar aceste critici ce vizează răspunsurile şi modul de acordare a punctelor nu pot fi considerate fondate pentru că se pot contesta numai viciile de procedură privind desfăşurarea concursului şi instanţa nu se poate transforma într-un arbitru în stabilirea răspunsului corect sau să procedeze la acordarea unor alte punctaje.
De altfel, chiar instanţa europeană a drepturilor omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu presupune posibilitatea contestării la instanţă a evaluării cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru exercitarea unei profesii, dar pot fi contestate iregularităţile în organizarea unei asemenea evaluări (a se vedea Cauza van Marle şi alţii împotriva Belgiei, Cauza San Juan contra Franţei).
Chiar recurentul recunoaşte în motivele de recurs că instanţa nu se poate substitui comisiei de concurs.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva sentinţei civile nr. 162 din 16 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3144/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3151/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
