ICCJ. Decizia nr. 3151/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3151/2009
Dosar nr. 2876/1/2009
Şedinţa publică din 5 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 290 din 29 februarie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.) a respins includerea unor noi formatori în lista formatorilor pentru formarea iniţială, anul universitar 2008-2009, la disciplina comunicare pentru Institutul Naţional al Magistraturii astfel:
- L.S. purtător de cuvânt al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
- A.T., consilier juridic asimilat magistraţilor, Direcţia Naţională Anticorupţie.
În motivarea hotărârii, plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin hotărârea nr. 808 din 4 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Programul de formare iniţială în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii care cuprinde Planul de învăţământ pentru anul I de studiu şi Programul de stagiu pentru programul al II-lea judecători şi procurori. A mai arătat că, urmare a parcurgerii procedurii de selecţie prevăzute de Statutul de formator al Institutului Naţional al Magistraturii - recrutare, evaluare, revocare, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 613 din 13 septembrie 2007, Institutul Naţional al Magistraturii a transmis Hotărârea Consiliului Ştiinţific nr. 12 din16 decembrie 2008, cu solicitarea de a fi supusă aprobării Plenului Consiliului Superior al Magistraturii includerea în listă a formatorilor pentru formarea iniţială, în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, pentru disciplina comunicare printre care au figurat recurentele.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că dispoziţiile art. 108 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevăd că „personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor şi procurorilor în funcţie" ... precum şi aspectele relevante privind experienţa în domeniul comunicării şi în funcţia de judecător sau procuror a persoanelor propuse, a fost aprobată includerea unor noi formatori, dar cele două recurente au fost respinse.
Împotriva Hotărârii nr. 290 din 26 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat la data de 31 martie 2009 recurs L.S. şi A.T. prin care au solicitat:
- anularea Hotărârii nr. 290 din 29 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;
- obligarea intimatului să recunoască calitatea de formator a recurentelor, în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, la Disciplina Comunicare, conform propunerii înaintate de această instituţie.
În motivarea căii de atac, recurentele susţin, în esenţă, faptul că, în temeiul art. 34 din Legea nr. 317/2004 Consiliul Superior al Magistraturii nu poate decide, în mod arbitrar, care candidaţi sunt admişi şi care sunt respinşi.
Consiliul Superior al Magistraturii nu poate să cenzureze comisiile pe care el însuşi le-a desemnat, fără a motiva înlăturarea unora dintre candidaţi.
Mai mult, a fost subliniat faptul că nici conducătorii Institutului Naţional al Magistraturii nu au considerat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are drept de veto pentru că recurentele, începând cu luna ianuarie 2009, au fost invitate la şedinţele catedrei „Comunicare", a fost elaborat un curs, unde 75% contribuţie au avut persoanele respinse.
De altfel, se susţine că legea prevede expres cazurile în care legiuitorul a acordat Consiliului Superior al Magistraturii competenţă în numirea unor persoane în funcţiile prevăzute în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, respectiv directorul, directorul adjunct, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 317/2004.
S-a mai arătat că există şi candidaţi admişi care nu sunt în funcţii de judecător sau procuror cum ar fi cazul doamnei R.R.
Pe de altă parte, recurenta A.T. a ocupat în perioada 2003-2005 poziţia de purtător de cuvânt în cadrul departamentelor de comunicare şi relaţii cu presa al Ministerului Justiţiei şi Direcţia Naţională Anticorupţie, fiind numită în aprilie 2005 coordonator al Biroului de Informare şi Relaţii Publice al acestei instituţii.
De asemenea, recurenta L.S. a ocupat poziţi.
de purtător de cuvânt al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi de Şef al Biroului de Informare şi Relaţii Publice din cadrul instituţiei astfel că Consiliul Superior al Magistraturii nu avea competenţa de a examina propriu-zis formatorii, aceasta revenind exclusiv Consiliului ştiinţific.
Prin întâmpinarea formulată, filele 288-326 dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului iar, în subsidiar, excepţia necompetenţei materiale. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La termenul de judecată din data de 5 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cauze având în vedere că se contestă o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost aprobată includerea unor noi formatori în lista pentru formarea iniţială pentru Institutul Naţional al Magistraturii, la disciplina Comunicare.
Această hotărâre a fost contestată de către L.S. şi A.T., recurente care nu deţin funcţia de judecător sau procuror, L.S. fiind purtătorul de cuvânt al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar A.T. consilier juridic asimilat magistraţilor la Direcţia Naţională Anticorupţie.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Potrivit acestui text, hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţi.
de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În speţă, recurentele nu îndeplinesc funcţia de judecător sau procuror în activitate iar art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 se referă numai la hotărârile ce vizează cariera şi drepturile judecătorilor.
Noţiunea de cariera şi drepturile judecătorilor se referă numai la parcursul profesional al judecătorilor de la promovarea în profesie şi până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă şi efectivă a atribuţiilor de judecător sau procuror.
Ori, hotărârea atacată se referă la includerea în lista formatorilor pentru Institutul Naţional al Magistraturii, disciplina „Comunicare" a unor persoane care nu sunt judecător sau procuror, potrivit art. 108 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată, Consiliul Superior al Magistraturii având această posibilitate a recrutării personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepţie pentru că stabileşte competenţa, în recurs, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în comparaţie cu alte acte ale Consiliului Superior al Magistraturii care sunt supuse controlului.
Excepţiile sunt de strictă interpretare şi textul nu poate fi extins, prin analogie şi altor hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuţiilor sale, care fac obiectul unor prevederi exprese ale legii.
Este şi cazul hotărârilor adoptate prin care se recrutează formatori în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii dar care nu sunt judecători sau procurori în funcţie, dar nici aceste hotărâri nu pot scăpa controlului de legalitate şi temeinicie.
De aceea, în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct.2 C. proc. civ. şi având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., va fi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3149/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3153/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
