ICCJ. Decizia nr. 3155/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3155/2009
Dosar nr. 2449/1/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 925 din 19 februarie 2009 a admis recursul declarat de pârâţii A.N.F.P. şi J.B. – Preşedintele A.N.F.P., împotriva sentinţei civile nr. 2645 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantei E.E., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte, a reţinut în esenţă, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii următoarele:
În temeiul hotărârilor judecătoreşti, respectiv Decizia nr. 263/R din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi sentinţa civilă nr. 862/2007 a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă şi irevocabilă, reclamanta E.E. a solicitat A.N.F.P., redistribuirea pe o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad profesional cu funcţia publică deţinută, respectiv de consilier juridic, în condiţiile art. 105 alin. (1) şi art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.
A mai reţinut Înalta Curte că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită, în cauză, a prevederilor art. 105 alin. (1) şi art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1995, modificată, apreciind în mod eronat că reclamanta îndeplinea, la data formulării cererii de redistribuire (adrese nr. 1055588 din 20 noiembrie 2007), condiţiile pentru a fi redistribuită într-o funcţie publică de consilier juridic grad I, clasa I potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. K) raportat la art. 99 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată.
Concluzionând instanţa a reţinut că reclamanta nu a fost eliberată din funcţia publică în condiţiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu alte cuvinte nu a fost eliberată din funcţia deţinută ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de aceasta a unui alt funcţionar public eliberat sau destituit din funcţie în mod nelegal.
Împotriva acestei decizii la data de 17 martie 2009 a formulat cerere de revizuire, susţinând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii formulate privind schimbarea sentinţei nr. 2645 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul acordării şi a vechimii în muncă pentru perioadele în care i s-au acordat despăgubiri băneşti.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte arată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege, motivele pentru care poate fi introdusă o cerere de revizuire fiind prevăzute limitativ în lege.
În cadrul revizuirii nu se realizează controlul judiciar asupra hotărârii atacate, ci o nouă judecată, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecăţii care s-a finalizat cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Reglementarea legală.
C. proc. civ. art. 322 alin. (1): Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere în următoarele cazuri: 2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
din examinarea prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. reiese că obiectul revizuirii îl constituie o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii.
Hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză îndeplineşte condiţia de hotărâre care evocă fondul.
Art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. reglementează trei ipoteze, respectiv extra petita, adică instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, s-a acordat mai mult decât s-a cerut ipoteza fiind denumită în literatura de specialitate ca fiind plus petita şi ipoteza când instanţa nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, adică minus petita.
Situaţia de fapt în cauză.
Redactarea cererii de revizuire relevă faptul că reclamanta consideră că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cereri, în sensul schimbării sentinţei 2645/2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi acordării vechimii în muncă pentru perioadele în care i s-au acordat despăgubiri, considerând astfel revizuenta că instanţa de recurs nu i-a acordat ceea ce a cerut.
În cauză, s-a admis recursul pârâtei, s-a modificat sentinţa primei instanţe, şi s-a respins acţiunea reclamantei în totalitate.
Prin respingerea în totalitate a acţiunii, în mod evident era inutil ca instanţa de recurs să se pronunţe asupra cererii privind vechimea în muncă, din moment ce a găsit neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la redistribuirea într-o funcţie publică de execuţie.
Ipoteza prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu are în vedere situaţia când unele capete de cerere accesorii au fost rezolvate implicit prin respingerea petitului principal, ori în speţă respingând acţiunea instanţa de recurs s-a pronunţat implicit asupra tuturor cererilor.
Având în vedere prezentele considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta E.E., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta E.E. împotriva deciziei nr. 925 din 19 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3153/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3172/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
