ICCJ. Decizia nr. 3175/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3175/2009
Dosar nr. 2087/2/2008
Şedinţa publică din 9 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.F.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 3042/C/2007 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, privind durata şi periodicitatea vizitelor, greutatea şi numărul pachetelor, precum şi categoriile de bunuri ce pot fi primite, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a cărei anulare a solicitat-o încalcă prevederile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate şi dispoziţiile art. 185 şi art. 186 din HG nr. 1897/2006 privind metodologia de aplicare a Legii nr. 275/2006.
A mai arătat că ordinul atacat are caracter neconstituţional deoarece a instituit obligaţia achiziţionării de bunuri de către persoanele privative de libertate de la unităţile comerciale de profil care are puncte de comercializare în incinta locurilor de detenţie şi care practică preţuri preferenţiale.
Prin sentinţa civilă nr. 2801 din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că în raport cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, textul actului normativ a cărei anulare s-a solicitat, nu adaugă la lege, ci se află în deplină conexitate cu norma legală de trimitere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că ordinul a cărui anulare o solicită încalcă legea concurenţei şi produce discriminare în ceea ce priveşte regimurile de executare a pedepsei.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art. 48, alin. (4), art. 49 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, durata şi periodicitatea vizitelor, numărul şi greutatea pachetelor ce pot fi primite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum şi bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de aceste persoane se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României.
În temeiul textelor de lege arătate, ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 3042/2007 privind durata şi în periodicitatea vizitelor, greutatea şi numărul parchetelor, precum şi categoriile de bunuri ce pot fi primite, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, ordin care a fost publicat în M.Of. nr. 891 din 27 decembrie 2007.
Înalta Curte constată că Ordinul ministrului justiţiei nr. 3042/2007, abrogat ulterior prin Ordinul nr. 2714 din 1 noiembrie 2008 a fost emis pe baza Legii nr. 275/2006 şi pentru organizarea executării acesteia.
De asemenea, se reţine că ordinul atacat nu vatămă în nici un fel vreun drept ori vreun interes legitim al reclamantului, fiind respectate drepturile legale ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a primi vizite, pachete şi bunuri.
Nici susţinerile recurentului potrivit cărora actul administrativ a cărei anulare s-a solicitat ar încălca legea concurenţei prin instituirea obligaţiei achiziţionării de bunuri de la unităţile comerciale care au puncte de comercializare în incinta locurilor de detenţie ori că ar produce discriminare în ceea ce priveşte regimurile de executare a pedepsei, nu pot fi reţinute.
Înalta Curte observă că, dispoziţiile conţinute în Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3042/2007 nu obligă, ci dimpotrivă deschide posibilitatea persoanelor private de libertate de a achiziţiona de la punctele comerciale din incinta locului de deţinere unele produse pe care nu le pot primi prin pachete, din diferite considerente, inclusiv din motive de încălcare a normelor igienico sanitare.
În acelaşi mod, se constată că prevederile actului administrativ atacat respectă întocmai prevederile legale referitoare la regimul de executare a pedepsei pentru diferite categorii de persoane private de libertate: arestaţi preventiv, condamnaţi în regim de maximă siguranţă, condamnaţi în regim închis, semideschis sau deschis, minori şi femei gravide, etc.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, şi va menţine sentinţa civilă atacată, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.S.F.I. împotriva sentinţei civile nr. 2801 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3172/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3182/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
