ICCJ. Decizia nr. 3326/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3326/2009
Dosar nr. 1218/90/2008
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 aprilie 2008 reclamanta SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată A.F.M. solicitând anularea obligaţiilor de plată în sumă de 20.761 lei şi a majorărilor de întârziere în sumă de 30.708 lei stabilite prin Decizia de impunere nr. 21165 din 27 noiembrie 2007 şi raportul de inspecţie fiscală nr. 211.64 din 26 noiembrie 2007, anularea Deciziei nr. 24 din 19 februarie 2008, precum şi suspendarea actelor administrative fiscale începută prin somaţia nr. 466/2008.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, obligaţiile stabilite la fondul de mediu sunt nelegale, întrucât actele normative invocate exced perioadei controlate, fiind ulterioare.
Ca atare, menţionează reclamanta, în mod greşit organul de control a asimilat drept ambalaje, sacoşele din polietilenă, foliile cu grosimi mai mici de 0,1 mm şi folie termocontractabilă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 177/F-C din 26 noiembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea, apreciind că interpretarea reclamantei potrivit căreia produsele sale nu s-ar încadra în categoria ambalajelor neputând fi primită, faţă de prevederile HG nr. 349/2002.
Instanţa de fond a arătat că nici susţinerile reclamantei privind aplicarea retroactivă a legii nu poate fi reţinută, întrucât la data controlului, taxa aferentă emisiilor de poluanţi în atmosferă era reglementată de Legea nr. 293/2002, iar pentru perioada 3 octombrie 2003 – 31 decembrie 2003, prin OUG nr. 86/2003 şi Legea nr. 333/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea, susţinând în esenţă că organele de inspecţie fiscală nu au prezentat în raport modul de calcul la bazei impozabile, precum şi calculul contribuţiilor stabilite suplimentar.
Cu privire la cota de 3% recurenta arată că aceasta nu poate fi aplicată întrucât foliile PVC comercializate de ea achiziţionate de la diverşi furnizori nu au avut destinaţie de ambalaj în înţelesul dispoziţiilor legale în vigoare la data controlului, ci de produs finit fiind cumpărate şi vândute ca atare.
Recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Ca urmare a controlului efectuat la sediul recurentei reclamante s-a constatat că în perioada 7 iunie 2002 – 2 octombrie 2003 aceasta a produs şi comercializat ambalaje din material plastic, respectiv saci, pungi şi sacoşe de polietilenă, folie termocontratibilă şi folie polietilenă cu grosimi mai mici de 1 mm.
Temeiul legal al acestei verificări l-au constituit dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 293/2002 pentru aprobarea OUG nr. 93/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 73/2000 privind fondul de mediu, potrivit cărora cota de 3% din valoarea acestor ambalaje se constituie venit la fondul de mediu.
Această obligaţie a recurentei reclamante derivă din lege, astfel încât plata ei nu poate fi pusă în discuţie.
Ceea ce contestă recurenta reclamantă este însă modul de calcul al acestei obligaţii, aspect pe care instanţa de fond l-a ignorat.
În raport de complexitatea litigiului şi având în vedere dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. se impune efectuarea unei expertize de specialitate, chiar dacă proba nu a fost solicitată de părţi la fond.
După rejudecare, expertiza va stabili dacă foliile din PVC comercializate şi achiziţionate de recurenta reclamantă de la diverşi furnizori nu au avut destinaţia de ambalaj în sensul normelor legale invocate de aceasta, ci aceea de produs finit, fiind cumpărate şi vândute ca atare.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat reclamanta SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 177/ F-C din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1931/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
