ICCJ. Decizia nr. 3628/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3628/2009
Dosar nr. 3461/1/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea şi precizată, la data de 11 octombrie, 2007 reclamanţii D.C., C.D. şi T.G. au solicitat în contradictoriu, cu pârâţii Consiliul Local al comunei Luncaviţa şi Primarul comunei Luncaviţa, obligarea acestora la comunicarea actelor administrative care au stat la baza luării măsurii prevăzute în adresa nr. 575/2007 eliberată de Primarul comunei Luncaviţa, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, iar conform art. 18 alin. (5)din Legea nr. 554/2005, obligarea pârâţilor la o penalitate de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere până la momentul când vor elibera actele solicitate precum şi anularea în tot a adeverinţei nr. 575/2007 emisă de primarul comunei Luncavita, ca fiind nelegală, invocând totodată excepţia de nelegalitate a adeverinţei.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că la data de 12 februarie 2007 primarul comunei Luncaviţa a eliberat adeverinţa nr. 575/2007 potrivit căreia Primăria Luncaviţa a fost de acord cu extinderea gospodăriei numitului F.C. cu 3,5 m x 20 m în drumul stradal proprietatea comunei, tarlaua 111, ce se învecinează cu parcela 3066. Au mai susţinut reclamanţii că au solicitat primarului comunei Luncaviţa cât şi Consiliului Local Luncaviţa să le comunice actele care au stat la baza acordului de extindere a proprietăţii numitului F.C. în drumul public, însă paraţii au refuzat eliberarea acestora.
în ceea ce priveşte motivarea excepţiei de nelegalitate , reclamanţii au arătat că adeverinţa nr. 575/2007 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. c) cu referire la art. 36 alin. (5) lit. a) - c) din Legea nr. 213/2001 republicată, potrivit cu care numai Consiliul local, iar, nu primarul are atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului.
Pârâţii, prin întâmpinarea formulată, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului comunei Luncaviţa şi Consiliului Local al comunei Luncavita, excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere referitor la obligarea pârâţilor la comunicarea către reclamanţi a actelor care au stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 575/2007 motivat de faptul că un astfel de capăt de cerere nu poate face obiectul Legii nr. 554/2004 şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adeverinţei nr. 575/2007 motivat de faptul că Legea nr. 554/2004 se referă la atacarea actelor juridice care vatămă un drept, or, adeverinţa nr.575/2007 nu este un act administrativ deoarece atesta o situaţie de fapt.
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa nr. 2555 din 27 noiembrie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Luncaviţa pentru capetele de cerere având ca obiect anularea şi excepţia de nelegalitate a adeverinţei nr. 575 din 12 februarie 2007 emisă de primarul comunei Luncaviţa, a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind obligarea pârâţilor la comunicarea către reclamanţi a actelor care au stat la baza emiterii măsurii dispuse prin adresa nr. 575/2007 eliberată de primarul comunei Luncaviţa şi cel având ca obiect obligarea pârâţilor la plata de penalităţi în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea adeverinţei nr. 575/2007 invocată de pârâţi. Totodată, au fost admise capetele de cerere formulate de reclamanţi având ca obiect anularea adeverinţei nr. 575 din 12 februarie 2007 emisă de Primarul comunei Luncaviţa şi cel referitor la obligarea pârâţilor la efectuarea operaţiunii administrative de a readuce terenul în domeniul public al comunei, a dispus anularea, ca nelegală ,a adeverinţei nr. 575 din 12 februarie 2007 emisă de Primarul comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea, fiind obligaţi pârâţii să întreprindă demersurile care se impun pentru redarea suprafeţei de teren de 118 mp, materializată pe planul de situaţie anexa la raportul de expertiza tehnica efectuat în cauză de expert P.S. prin punctele 1, 2, 3, 4 şi 5, domeniului public al comunei Luncaviţa, judeţul Tulcea. De asemenea, a fost admisă excepţia de nelegalitate, constatându-se că adeverinţa nr. 575 din 12 februarie 2007 emisă de Primarul comunei Luncaviţa este nelegală deoarece a fost emisă cu nerespectarea dispoz. art. 36 alin. (2) lit. c) cu referire la art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 republicată şi a fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect aplicarea unor penalităţi împotriva pârâţilor în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat de pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 85/CA din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de recurenţii-pârâţi în raport cu sentinţa civilă nr. 164 din 21 martie 2007 a Judecătoriei Măcin, pronunţată într-un litigiu având ca obiect instituirea unei servituţi de trecere potrivit art. 618 C. civ., litigiu derulat între D.C. şi F.C., reţinând că nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înregistrată în dosarul de faţă, Primarul comunei Luncaviţa şi Consiliul Local al comunei Luncaviţa au solicitat revizuirea deciziei nr. 85 CA din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., precum şi suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 325 C. proc. civ.
În motivarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenţii au arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de intimatul F.C., ceea ce constituie o situaţie de minus petita.
În cadrul acestui motiv de revizuire, primarul comunei Luncaviţa şi Consiliul Local al comunei Luncaviţa au invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, în raport cu prevederile art. 1, art. 7, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, excepţie care de altfel a format obiect al judecăţii şi în faţa instanţei de fond.
În ceea ce priveşte motivul revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii au invocat contrarietatea deciziei atacate cu sentinţa civilă nr. 164 din 21 martie 2007 a Judecătoriei Măcin.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii D.C., C.D. şi T.G. au invocat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., intimaţii au invocat excepţia inadmisibilităţii exercitării căii de atac, arătând că în speţă nu există două hotărâri potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, aşa cum impune textul legal menţionat.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
1. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile asupra cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează situaţia în care există două hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea instituirii acestui motiv de revizuire a fost aceea de a se asigura respectarea principiului puterii de lucru judecat, prin înlăturarea posibilităţii coexistenţei a două hotărâri potrivnice în una şi aceeaşi cauză.
Tocmai de aceea, posibilitatea exercitării revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea că în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Or, în cadrul recursului soluţionat prin Decizia atacată cu revizuire, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu aceeaşi sentinţă civilă indicată în cererea de revizuire, curtea de apel a examinat excepţia şi a respins-o motivat, reţinând că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de părţi, obiect şi cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. C. proc. civ. ca inadmisibilă, aplicând, totodată, prevederile art. 274 C. proc. civ., în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată aferente, soluţie ce face de prisos pronunţarea asupra cererii de suspendare a executării formulate potrivit art. 325 C. proc. civ.
2.Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.
Conform normei de competenţă cuprinse în art. 323 C. proc. civ., cu excepţia cazului prevăzut de art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere.
Cum obiectul revizuirii îl constituie Decizia nr. 85 CA din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa în favoarea instanţei menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii primarul comunei Luncaviţa şi Consiliul Local al comunei Luncaviţa împotriva deciziei nr. 85/CA din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de revizuenţi împotriva aceleiaşi decizii în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă revizuenţii la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3619/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 369/2009. Contencios → |
|---|
