ICCJ. Decizia nr. 4074/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4074/2009
Dosar nr. 8162/2/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 15 decembrie 2008, reclamantul P.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – D.C., obligarea pârâtului la analizarea/avizarea de îndată a cererii cu privire la redobândirea cetăţeniei române şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale de 1 leu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, constatând că după introducerea acţiunii, pârâtul a procedat la avizarea cererii reclamantului de dobândire a cetăţeniei române, prin sentinţa civilă nr. 886 din 3 martie 2009, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins cererea de despăgubiri ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 154,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a declarat recurs, criticând soluţia primei instanţe, prin prisma motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale de recurs, pârâtul a susţinut în esenţă faptul că în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., suportarea cheltuielilor de judecată revine părţii care a pierdut procesul, or în cauză, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (l) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Conform art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, în cauză, reclamantul mai înainte de a formula acţiunea pe rolul instanţei de contencios, s-a adresat în mai multe rânduri pârâtului, solicitându-i urgentarea soluţionării cererii sale, cereri la care ministerul pârât nu a formulat nici un răspuns. Astfel fiind, pârâtul nu poate fi exonerat de obligaţia achitării cheltuielilor de judecată, întrucât, acesta deşi avea posibilitatea împiedicării litigiului, prin soluţionarea la timp a cererii reclamantului a procedat la soluţionarea cererii doar ulterior declanşării litigiului, prin această atitudine culpabilă, cauzându-i reclamantului cheltuieli, pe care, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a apreciat că pârâtul este dator să le acopere.
De altfel, în practica sa anterioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, întrucât temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii, acordarea cheltuielilor de judecată este justificată şi atunci când cererea este respinsă ca rămasă fără obiect faţă de împrejurarea că actul administrativ atacat era în fiinţă în momentul sesizării instanţei, şi astfel culpa procesuală a părţii exista în momentul declanşării litigiului.
În aceste condiţii, fată de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 886 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, este nefondat, astfel încât art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 886 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4069/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4075/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
