ICCJ. Decizia nr. 3771/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3771/2009
Dosar nr. 733/33/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 219 din 18 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006, invocată de reclamanta V.D.C., în dosarul nr. 621/117/2009 al Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că definiţia pe care actul administrativ normativ atacat o dă noţiunii de „naştere" este în contradicţie cu dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în aplicarea căreia a fost emis şi, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situaţii identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuşi scopul pentru care a fost adoptat.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Guvernul României, considerând-o nelegală.
În motivarea recursului, Guvernul României arată, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, instanţa de fond apreciind greşit că dispoziţiile actului atacat sunt nelegale în privinţa definirii termenului de „naştere", întrucât recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare, iar prima instanţă nu avea competenţa de a da o definiţie proprie anumitor termeni.
Recurentul a învederat, de asemenea, că măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 148/2005 şi reluate de prevederile actului administrativ normativ atacat trebuie interpretate prin prisma echilibrului dintre principiul protecţiei familiei, pe de o parte, şi cel al protecţiei interesului public în administrarea fondurilor publice, pe de altă parte.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Or, definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 2 din HG nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ iar la modul cum s-a definit naşterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Faţă de cele arătate, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale, instanţa de fond a reţinut că prevederile din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 219 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3603/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3773/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
