ICCJ. Decizia nr. 3773/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3773/2009
Dosar nr. 1192/40/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Botoşani la data de 9 martie 2009, reclamantul R.T.C. a chemat în judecată pe pârâta A.J.P.S. a judeţului Botoşani, pentru anularea deciziilor 19 decembrie 2008 şi 29 ianuarie 2009 emise de pârâtă şi obligarea acesteia la plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, în sumă de 1.200 lei lunar (600 x 2), începând cu data de 1 decembrie 2008 şi până la împlinirea copiilor a vârstei de doi ani (24 septembrie 2010), actualizată în funcţie de indicele de inflaţie.
De asemenea, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 raportat la art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, reglementări care constituie temeiul de drept al deciziei din 2009 emisă de pârâta A.J.P.S. a judeţului Botoşani.
A motivat, în esenţă, că definiţia dată noţiunii de „naştere" prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din HG 1025/2006 nu sunt în concordanţă cu prevederile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, încălcând şi prevederile art. 16 alin. (1), art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, instituind o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi dintr-o naştere multiplă (gemeni) şi cei rezultaţi dintr-o naştere simplă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta A.J.P.S. Botoşani, a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că actul administrativ atacat este emis de Guvernul României şi pe fond, a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
Guvernul României, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la solicitarea reclamantului de anulare a deciziei din 19 decembrie 2008 emisă de pârâtă şi, pe cale de excepţie, a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual pot fi atacate cu excepţie de nelegalitate nu şi actele administrative unilaterale cu caracter normativ, cum este şi cazul în speţă.
Pe fond, a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant, ca neîntemeiată.
Cererea reclamantului privind excepţia de nelegalitate a fost înaintată Curţii de Apel Suceava spre competentă soluţionare, în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 115 din 29 mai 2009 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României în ce priveşte anularea deciziei din 19 decembrie 2008 a A.J.P.S. Botoşani, ca fiind fără obiect.
A respins excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului privind excepţia nelegalităţii actului administrativ normativ, invocată de intimatul Guvernul României, ca nefondată.
A admis cererea reclamantului R.T.C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului.
A constatat că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 sunt nelegale în raport de prevederile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005.
În motivarea hotărârii s-au reţinut următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României privind solicitarea reclamantului de anulare a deciziei din 19 decembrie 2008, ţine de fondul cauzei şi nu formează obiectul dosarului de faţă.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de Guvernul României, instanţa a constatat-o neîntemeiată.
Pe fond, instanţa a constatat că excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 în raport cu prevederile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 este întemeiată.
Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din H.G nr. 1025/2006 care definesc naşterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii" creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizaţiei pentru „naştere" şi nu pentru toţi copiii rezultaţi din actul naşterii, aşa cum ar fi firesc.
Prin art. 1 din OUG nr. 148/2005 s-a statuat că pentru un copil născut părintele poate beneficia de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară de 800 lei, aşa încât, se poate interpreta că legiuitorul a dorit ca în situaţia unei naşteri multiple, fiecare dintre aceşti copii să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi copilul rezultat dintr-o naştere simplă.
De asemenea şi în cuprinsul art. 6 din OUG nr. 148/2005 se prevede că acordarea indemnizaţiei lunare se raportează la numărul copiilor născuţi şi nu la numărul naşterilor.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea femeilor în vederea creşterii copilului sunt nelegale în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din această ordonanţă.
De altfel, aceste dispoziţii a căror nelegalitate o solicită reclamantul a se constata, contravin şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, exerciţiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar potrivit art. 29 pct. 2, în exerciţiul drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Guvernul României, considerând-o nelegală. În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, instanţa de fond apreciind greşit că dispoziţiile actului atacat sunt nelegale în privinţa definirii termenului de „naştere", întrucât recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.
Recurentul a învederat, de asemenea, că măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 şi reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului aşa cum eronat a reţinut prima instanţă.
De asemenea, recurentul a invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual iar nu normativ.
Recursul este nefondat şi va fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reţine că aceasta este neîntemeiată, fiind în mod corect respinsă de instanţa de fond.
Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate, dar chiar şi pe calea acţiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea sus menţionată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în care legiuitorul nu diferenţiază între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ.
Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Rezultă, aşadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariţiei Legii nr. 554/2004, este admisibilă.
Cu privire la excepţia de nelegalitate, în sine, se va reţine, de asemenea, că argumentele recurentului nu sunt întemeiate.
Astfel, art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Or, definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ iar prin modul în care a fost definită naşterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Faţă de cele arătate, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut că prevederile din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 115 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3771/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3778/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
