ICCJ. Decizia nr. 4066/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4066/2009
Dosar nr. 3040/2/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, sectia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării ordinului nr. 1/2746 din 6 mai 2008, emis de M.A.I., formulată de numitul C.J.D. ca cerere accesorie în cadrul acţiunii de anulare a aceluiaşi ordin.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 14, raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu există o pagubă iminentă, întrucât efectele actului contestat nu produc o pagubă cu caracter irevocabil.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa a constatat că nu poate aprecia nelegalitatea actului atacat înainte de a fi administrate toate dovezile şi nici nelegalitatea aparentă a acestuia pe baza probelor aflate deja în dosar, căci ar risca să-şi formeze o convingere eronată asupra ansamblului cauzei.
Împotriva acestei încheieri, a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurentul critică soluţia ca nelegală şi nefondată, arătând că:
- în ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa nu a ţinut seama de principiul stabilităţii în funcţie a funcţionarilor publici cu statut special, prevăzut de dispoziţiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. Consideră recurentul că acest principiu nu poate fi înfrânt de prezumţia de aparenţă a legalităţii de care se bucură - de regulă - toate actele administrative;
- în ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa nu a ţinut seama de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care impune existenţa unei pagube iminente, întrucât, în speţă, încetarea raporturilor de serviciu are drept efect direct lipsirea de salariu care echivalează cu o pagubă iminentă, iar textul art. 14 nu prevede ca această pagubă să nu mai poată fi recuperată pentru a se dispune suspendarea.
Recursul nu se fondează.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/1004, suspendarea executării actului administrativ, fiind o situaţie de excepţie de la principiul executării din oficiu a petelor administrative, se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, până la pronunţarea instanţei de fond, aceste condiţii trebuind îndeplinite în mod cumulativ, ele determinându-se reciproc.
Existenţa unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ emis în baza legii şi pentru executarea acesteia.
Verificând întrunirea în cauză a acestor condiţii, instanţa de fond, în mod corect, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite. În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, la o sumară cercetare a fondului, instanţa nu a putut reţine elemente de vădită nelegalitate a actului administrativ atacat, motivele invocate de recurentul - reclamant fiind susţineri de netemeinicie a căror veridicitate nu poate fi verificată, decât prin administrarea probatoriului specific acţiunii de fond.
În ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu material, instanţa de fond a apreciat în mod corect că această condiţie nu este îndeplinită, întrucât paguba invocată de recurentul - reclamant nu are un caracter irevocabil, iar în situaţia anulării actului administrativ atacat, recurentul - reclamant ar fi repus în situaţia anterioară cu consecinţa recalculării şi restituirii drepturilor salariale care i s-ar fi cuvenit pe perioada în care actul administrativ a produs efecte, inclusiv alte prejudicii dovedite a fi fost suportate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarata de C.J.D. împotriva încheierii din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3992/2009. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 4071/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
