ICCJ. Decizia nr. 3786/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3786/2009
Dosar nr. 3659/2/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 aprilie 2009 reclamanta SC S. SA a chemat în judecată A.N.A.F., A.N.V. şi D.R.A.O.V. Braşov, solicitând suspendarea Deciziei de impunere nr. 5886 din 10 aprilie 2009 privind obligaţiile suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, emisă de A.N.A.F. şi a raportului de inspecţie fiscală înregistrată sub nr. 5835 din 10 aprilie 2009, prin care au fost stabilite în sarcina societăţii reclamante, obligaţii suplimentare de plată, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii de suspendare reclamanta arată că, actele a căror suspendare o solicită sunt nelegale deoarece constatările organelor fiscale sunt greşite, prin stabilirea în sarcina reclamantei a unor obligaţii fiscale reprezentând accize în cuantum de 2011.226 RON şi penalităţi în cuantum de 865.662 RON.
Reclamanta menţionează că, pe baza constatărilor din raportul de inspecţie fiscală a fost emisă Decizia de impunere nr. 5886 din 10 aprilie 2009 prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată în cuantum de 2.876.888 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2021 din 14 mai 2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare, apreciind că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC S. SA, susţinând în esenţă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa neobservând că actele fiscale contestate au fost emise cu încălcarea normelor de drept procedural care reglementează modalitatea de iniţiere şi derulare a inspecţiei fiscale.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond.
Susţinerea instanţei de fond potrivit căreia recurenta reclamantă nu a dovedit existenţa unei pagube iminente nu poate fi reţinută, fiind făcută printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor dispoziţii legale, prin „pagubă iminentă" se înţelege un „prejudiciu material viitor şi previzibil, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Analizând îndeplinirea acestei cerinţe, în raport de probatoriile administrative în cauză, instanţa de fond trebuia să constate că executarea actelor fiscale contestate care stabileau în sarcina recurentei reclamante obligaţii suplimentare de 2.876.888 RON, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 865.662 RON este de natură a-i cauza acestei societăţi grave prejudicii atât faţă de cuantumul important al sumei stabilite, dar mai ales faţă de situaţia economică a acesteia care îşi desfăşoară activitatea într-un sector grav afectat de criza financiară din ultima perioadă.
În concret, plata acestor obligaţii fiscale suplimentare este de natură să afecteze respectarea obligaţiilor faţă de partenerii de afaceri, de proprii angajaţi, precum şi obligaţiile către bugetul de stat.
În ceea ce priveşte urgenţa asimilată noţiunii de pagubă iminentă în înţelesul art. 14 din Legea contenciosului administrativ şi aceeaşi cerinţă a textului de lege este îndeplinită de vreme ce obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcina recurentei reclamant erau scadente la data de 20 mai 2009, după împlinirea acestui termen organul fiscal având posibilitatea să demareze procedura de executare silită.
Pentru motivele expuse anterior se va admite recursul reclamantei, se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a efectelor actelor administrative fiscale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC S. SA Copşa Mică împotriva sentinţei nr. 2021 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 5886 din 11 aprilie 2009 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 5835 din 10 aprilie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5081/2009. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3789/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
