ICCJ. Decizia nr. 3789/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3789/2009
Dosar nr. 366/42/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă.
Reclamantul N.O.A. a chemat în judecată civilă pe pârâţii Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Ploieşti şi C.N.C.D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a contractului individual de muncă nr. 27 din 22 februarie 2008 încheiat între părţi, referitor la salariu şi recunoaşterea în favoarea sa a dreptului de a beneficia de acelaşi salariu ca şi ceilalţi medici angajaţi ai pârâtului, cu grad profesional similar, precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti corespunzătoare, începând cu luna februarie 2008 şi în continuare.
Prin sentinţa nr. 2028 din 29 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, în sensul că la instanţa de fond aceasta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din OG nr. 17/2008 iar instanţa în mod greşit a respins cererea de suspendare a judecăţii şi de înaintare a dosarului la Curtea de Apel Ploieşti, pentru ca acesta să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate.
Prin Decizia civilă nr. 2189 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul, s-a casat sentinţa recurată şi cauza a fost trimisă, spre rejudecare, instanţei de fond.
A reţinut instanţa de casare că tribunalul a încălcat normele de competenţă materială, respingând excepţia de nelegalitate, o astfel de cenzură neputând fi exercitată de o altă instanţă decât aceea de contencios administrativ.
Potrivit deciziei de casare, prin încheierea din 23 aprilie 2009, Tribunalul Prahova, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din OUG nr. 115/2004.
La termenul de judecată din data de 18 mai 2009, Curtea a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii.
Prin sentinţa nr. 89 din data de 18 mai 2009 a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate formulată de petent N.O.A., în contradictoriu cu intimaţii Spitalul de Obstetrică Ginecologie Ploieşti şi C.N.C.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că autorul excepţiei a invocat nelegalitatea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din OUG nr. 115/2004, că o astfel de cerere nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu vizează un act administrativ, ci o ordonanţă a guvernului, care nu se circumscrie sferei de control a instanţei de contencios administrativ.
Instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul N.O.A.
În motivele de recurs a arătat că a fost citat la o altă adresă, fiind astfel în imposibilitate de a-şi formula apărarea în cauză.
Au fost aduse şi critici de fond împotriva hotărârii primei instanţei, arătând că a invocat şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din OUG nr. 115/2004.
Înalta Curte analizând cu prioritate motivul de recurs constând în soluţionarea cauzei fără legala citare a părţilor, constată că acesta este fondat.
În acţiunea introductivă reclamantul a precizat domiciliul în Ploieşti, iar citarea pentru termenul când s-a soluţionat excepţia, s-a efectuat în str. N. (fila 4 Dos nr. 366/42/2009).
În această situaţie au fost nesocotite prevederile art. 85 din C. proc. civ., text potrivit căruia, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.
Ori prin citarea la altă adresă nu s-a realizat cerinţa legală mai sus enunţată, astfel că intervine sancţiunea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 312 C. proc. civ. în cazul în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea astfel pronunţată va fi casată cu trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Având în vedere prevederile legale enunţate se va admite recursul declarat de reclamantul N.O.A., se va casa sentinţa primei instanţe şi se va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.O.A. împotriva sentinţei civile nr. 89 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3786/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3791/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
