ICCJ. Decizia nr. 3791/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3791/2009
Dosar nr. 200/64/2009
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Braşov prin încheierea din data de 26 februarie 2009 a trimis Dosarul civil nr. 806/197/2008 la Curtea de Apel Braşov pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor ordinului nr. 1364/2007 al Ministerului Finanţelor Publice, invocată de contestatoarea SC S. UTB SA Braşov.
În motivarea excepţiei s-a susţinut că, prin ordinul atacat au fost stabilite anumite categorii de acte administrative, emise prin mijloace informatice, în procesul de colectare a creanţelor fiscale care sunt valabile fără semnătură şi ştampila organului emitent, printre acestea aflându-se şi titlu executoriu şi somaţia, prevăzute prin dispoziţiile OUG nr. 92/2003.
Reclamanta susţine că somaţia şi titlul executoriu nu sunt acte administrative, ci forme de executare prin care se aduc la îndeplinire acte administrative, astfel că, având natură juridică diferită, nu pot fi cuprinse în categoria actelor administrative.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 92/F din 9 iunie 2009 a respins excepţia de nelegalitate, reţinând că dispoziţiile ordinului atacat sunt în concordanţă cu prevederile C. proCod Fiscal
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC S. UTB SA Braşov, susţinând în esenţă că, somaţia şi titlul executoriu constituie înscrisuri fiscale care nu pot fi calificate drept acte administrative, fiind eronat cuprinse în ordinul atacat, printre actele administrative ce pot fi emise prin intermediul mijloacelor informative, în temeiul art. 43 alin. (3) C. proCod Fiscal
Se mai arată că, natura juridică diferită a actelor fiscale în discuţie impune căi de atac şi competenţe de soluţionare diferite, potrivit dispoziţiilor art. 172 – 173 C. proCod Fiscal
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinul M.F.P. nr. 1364/2007, „privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative" a fost reglementată situaţia emiterii anumitor acte administrative prin intermediul mijloacelor informaţiei în cadrul raporturilor d drept fiscal, pe care organele fiscale le au cu contribuabilii persoanele fizice şi persoane juridice.
Acest ordin este emis în raport cu prevederile art. 43 alin. (3) şi alin. (4) din OG nr. 92/2003, republicată, care reglementează natura juridică a actului administrativ:
(3) „Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie;
(4) Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condiţiile alin. (3).
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile ordinului atacat nu contravin şi nu încalcă sub nici o, formă prevederile art. 43 din OG nr. 92/2003.
Practic titlul executoriu şi somaţia, sunt formulare tipizate care corespund cerinţelor legale, ele fiind aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.
Susţinerea recurentei potrivit căreia aceste acte sunt forme de executare şi nu acte administrative este eronată, întrucât sunt emise de o autoritate publică, dar pentru că sunt emise în cadrul procedurii de executare silită, îmbracă această formă.
Având în vedere cele de sus arătate, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S. UTB SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 92/F/2009 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 3789/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3857/2009. Contencios. Conflict de... → |
---|