ICCJ. Decizia nr. 3860/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3860/2009
Dosar nr. 182/42/2009
Şedinţa de la 22 septembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 4078/114/2008 la data de 30 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului Buzău contestatorul G.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 573 din 30 septembrie 2008, emis de pârâtă.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că îşi desfăşoară activitatea la Camera de Conturi Buzău, în calitate de controlor financiar şi prin Ordinul contestat a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 10%, în temeiul art. 267 alin. (1) lit. d) C. muncii, pentru abatere disciplinară constatată cu ocazia controlului efectuat asupra contului de execuţie bugetară şi bilanţului contabil pe anul 2007, la Primăria comunei Călina judeţul Buzău.
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7 din 8 ianuarie 2009 a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Buzău invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, faţă de dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. că, întrucât pârâta Curtea de Conturi a României este autoritate publică constituită la nivel central, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine potrivit prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţii de apel.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 69 din 16 aprilie 2009, la rândul său a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul G.F. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Buzău – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că ordinul contestat de reclamant nu este un act administrativ aplicat unui funcţionar public, care să atragă incidenţa prevederilor Legii nr. 188/1999, ci este un act aplicabil unui angajat cu contract de muncă, ceea ce face aplicabile prevederile C. muncii şi atrage competenţa materială de soluţionare a pricinii de către tribunal, în speţă Tribunalul Buzău - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Înalta Curte, legal investită cu soluţionarea conflictului de competenţă astfel creat, potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. în temeiul art. 22 alin. (3)-(5) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Buzău, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în considerarea celor în continuare arătate.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantul G.F., controlor financiar la Curtea de Conturi Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României îl reprezintă solicitarea de anulare a Ordinului nr. 573 din 30 septembrie 2008, emis de pârâtă, prin care i-a fost aplicată reclamantului o sancţiune disciplinară, prevăzută în Codul muncii (art. 264 alin. (1) lit. d)), constând în reducerea salariului său de bază, pe o durată de o lună, cu 10%.
După cum rezultă din actele dosarului, cu referire directă la adresa din 18 decembrie 2008 emisă de Curtea de Conturi a României (fila 13 Dosar nr. 182/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti), funcţia de controlor financiar (devenită în prezent auditor public extern) pe care o ocupă reclamantul în cadrul Camerei de Conturi Judeţul Buzău, face parte din categoria funcţiilor de natură contractuală, guvernate de dispoziţiile cuprinse în C. muncii (art. 1 şi 2 lit. a)).
Măsura disciplinară dispusă prin actul atacat a fost astfel întemeiată pe prevederile art. 264 C. muncii ce reglementează sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară, fiind supusă, sub aspectul contestării (art. 268 C. muncii) procedurii speciale prevăzute în acest scop, în faţa instanţei de litigii de muncă şi asigurări sociale, competentă să soluţioneze astfel de acţiuni.
Relevantă în cauză în determinarea instanţei competente este natura juridică a raporturilor născute între părţi, care, după cum s-a arătat nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii reclamantul având calitatea de angajat cu contract de muncă şi nu pe aceea de funcţionar public. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, actul contestat nefiind unul de drept administrativ în sensul acestei legi ci un act emis în aplicarea dispoziţiilor C. muncii, după cum s-a arătat.
De altfel la dosar s-a depus şi o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză anterioară (Decizia nr. 2522 din 10 decembrie 2008) a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost soluţionat recursul formulat de aceeaşi persoană reclamanta, într-un dosar soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Buzău (completul specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale), având ca obiect anularea unui ordin (nr. 104 din 3 martie 2008) emis de aceeaşi autoritate pârâtă şi prin care se aplicase tot o sancţiune disciplinară prevăzută în art. 264 lit. b) C. muncii.
Faţă de toate cele învederate, stabilind aşadar că este competentă a soluţiona prezentul litigiu secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Buzău, se va trimite dosarul acestei din urmă instanţe, pentru judecarea acţiunii de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe G.F. şi Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Buzău, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3857/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3866/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
