ICCJ. Decizia nr. 3857/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3857/2009
Dosar nr. 26836/3/2008
Şedinţa de la 22 septembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 16 septembrie 2008, reclamantul D.F. a chemat în judecată pârâţii D.G.P. a Municipiului Bucureşti şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând obligarea primului pârât la restituirea sumei de bani reţinută şi vărsată ilegal către C.N.P., din veniturile salariale, cu titlu de cotizaţie lunară, începând cu anul 2005 şi până în prezent, obligarea primului pârât să sisteze reţinerea sumelor de bani din salariu cu titlul de cotizaţie lunară către Corpul Naţional al Poliţiştilor, obligarea celui de-al doilea pârât să aloce sumele de bani reţinute din drepturile salariale.
Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 9 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1305/2002, cu motivarea că aceste prevederi îngrădesc dreptul constituţional la liberă asociere, D.U.D.O., adăugând textului legii organice nr. 360/2002.
Invocând art. 40 din Constituţia României, Legea nr. 54/2003, HG nr. 1305/2002, Legea nr. 360/2002, reclamantul a arătat că deşi a devenit membru de drept al C.N.P., nu a optat pentru această formă de asociere, reţinându-i-se contribuţia, fără acordul său.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2840 din 28 octombrie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul D.F. în contradictoriu cu pârâţii D.G.P. a municipiului Bucureşti şi Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, chiar dacă petitul vizând obligarea pârâtului I.G.P.R. la alocarea sumelor de bani care au fost reţinute din drepturile salariale este formulat ca subsidiar al acţiunii, faţă de prevederile art. 17 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., instanţa în competenţa căreia sunt date litigiile vizând raporturile cu autoritatea centrală este competentă a se pronunţa şi asupra celorlalte petite, formulate în contradictoriu cu o autoritate publică locală.
2. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 375 din 3 februarie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul D.F. în contradictoriu cu pârâţii D.G.P. a municipiului Bucureşti şi I.G.P.R. şi chematul în garanţie M.E.F., în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că, întrucât raportul de serviciu al reclamantului se derulează cu o autoritate publică locală, unde are calitatea de funcţionar public cu statut special, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială în speţă, pentru soluţionarea cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Legal investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine:
Reclamantul D.F. se află într-un raport de serviciu cu D.G.P. a Municipiului Bucureşti, iar obligaţia principală care face obiectul cererii de chemare în judecată este aceea ca această autoritate să-i restituie sumele de bani reprezentând cotizaţia de membru în C.N.P.
I.G.P.R. are calitatea procesuală de pârât numai pentru un capăt de cerere accesoriu şi anume obligaţia de a aloca sumele pentru plata drepturilor pretinse de reclamant, în situaţia în care cererea principală ar fi admisă, dar şi pe baza presupunerii reclamantului că executarea obligaţiei care ar decurge din sentinţa ce se va pronunţa ar fi condiţionată de obligarea I.G.P.R.
Aşa fiind, în determinarea competenţei materiale a instanţei are relevanţă în exclusivitate rangul autorităţii care este parte a raporturilor de serviciu, chemată să răspundă în principal prin acţiune.
Nu este relevantă în stabilirea competenţei nici invocarea de către reclamant prin chiar acţiune, a unei excepţii de nelegalitate care vizează dispoziţiile unei hotărâri a Guvernului, întrucât pronunţarea instanţei legal investite asupra cererii de soluţionare a excepţiei se face doar ulterior şi în condiţiile speciale ale art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. şi al art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, va fi stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe D.F., D.G.P. a Municipiului Bucureşti şi I.G.P.R. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3791/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3860/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
