ICCJ. Decizia nr. 4063/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4063/2009

Dosar nr. 27246/3/2008

Şedinţa publică din 6 octombrie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 27246/3/2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul E.N. i-a chemat în judecată pe pârâţii D.G.P.M. Bucureşti şi I.G.P.R., solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani reţinută şi vărsată în mod ilegal de către C.N.P., din veniturile salariale, cu titlu de cotizaţie lunară pe perioada martie 2005 şi până în prezent, obligarea pârâtei să sisteze reţinerea cotizaţiei din salariul de bază, cu titlu de cotizaţie lunară către C.N.P., obligarea pârâtului să aloce sumele de bani care au fost reţinute din drepturile salariale cu titlu de cotizaţie la C.N.P. invocând totodată, în favoarea sa, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a art. 9 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1305/2002.

Prin încheierea din data de 1 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, constatând îndeplinite condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant.

Astfel, investită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 439 din 4 februarie 2009, a admis în parte excepţia de nelegalitate invocată în cauză, în sensul că a constatat nelegalitatea prevederilor art. 9 alin. (3) din HG nr. 1305/2002, şi a respins excepţia de nelegalitate în ceea ce priveşte prevederile art. 9 alin. (2) din aceeaşi hotărâre de Guvern, a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, invocată de pârâta D.G.P.M. Bucureşti şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză de M.I.R.A., în favoarea pârâtului G.R.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut în esenţă, următoarele:

Excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate este nefondată, faţa de împrejurarea că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 au în vedere şi actele administrative unilaterale cu caracter normativ, astfel cum este actul administrativ atacat în cauză.

Prevederile art. 9 alin (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.P. aprobat prin HG nr. 1305/2002, ce stabilesc că poliţiştii cărora li se aplică prevederile Legii nr. 360/2002 devin de drept membri ai Corpului, indiferent dacă aceştia şi-au exprimat sau nu voinţa în acest sens, dacă sunt sau nu, de acord cu calitatea de membru al Corpului, sunt în mod vădit nelegale, încălcând în mod esenţial atât dispoziţiile Constituţiei României cât şi pe cele ale actelor internaţionale privitoare la protecţia drepturilor fundamentale ale omului.

Instanţa a apreciat că această nelegalitate nu poate fi acoperită de faptul că art. 13 alin. (1) din Regulament prevede că poliţistul poate renunţa oricând la calitatea de membru al Corpului, considerând că aspectul din urmă este distinct de prima problemă, în sensul că priveşte cea de a doua latură a dreptului la libera asociere, respectiv că nimeni nu poate fi menţinut ca membru al unei asociaţii împotriva voinţei sale.

Prevederile alin. (2) al art. 9 din hotărârea de Guvern menţionată nu încalcă vreo dispoziţie legală, fiind doar lipsite de acurateţe, întrucât din analiza lor logico-sistematică şi teleologică rezultă, fără echivoc, că numai prin completarea voluntară a adeziunii şi plata cotizaţiei se dobândeşte calitatea de membru al Corpului, deci cu respectarea dreptului la libera asociere.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii D.G.P.M. Bucureşti şi G.R. solicitând modificarea ei în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate, în principal, ca fiind inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Invocându-se, în drept, prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., prin ambele recursuri s-a făcut referire, în esenţă, la următoarele aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate:

1. Greşita interpretare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanţa omiţând să observe că prin modificarea ce a fost adusă acestui text de Legea nr. 262/2007 legiuitorul a urmărit să limiteze posibilitatea ridicării excepţiei de nelegalitate numai cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual.

În opinia recurenţilor, actele administrative cu caracter normativ, categorie din care face parte şi HG nr. 1305/2002, au fost excluse controlului de legalitate în procedura instituită de acest text, întrucât pot fi atacate oricând printr-o acţiune în anulare, conform dispoziţiilor art. 7 şi 11 alin. (4) din acelaşi act normativ.

2. HG nr. 1305/2002 este temeinică şi legală, fiind adoptată conform art. 107 din Constituţie şi art. 52 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre aprobare Guvernului, aprobat prin HG nr. 555/2001.

Raţiunea dobândirii de drept a calităţii de membru în C.N.P. a fost aceea de a permite fiecărui poliţist să facă parte dintr-o organizaţie care are ca scop principal promovarea intereselor acestei categorii profesionale, măsura prevăzută de art. 9 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1305/2002 fiind instituită în beneficiul acestora.

Întrucât poliţistul poate renunţa oricând la calitatea de membru, astfel cum s-a prevăzut prin art. 13 din regulament tocmai pentru a se evita interpretarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) în sensul instituirii unei obligaţii în sarcina lui, prima instanţă a concluzionat în mod greşit că respectivele dispoziţii încalcă dreptul la libertatea de asociere consacrat în reglementările internaţionale şi art. 40 din Constituţia României.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului, motivul de nelegalitate invocat prin cererile de recurs şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, având în vedere considerentele în continuare arătate.

1. Soluţia adoptată asupra excepţiei inadmisibilităţii examinării legalităţii unui act administrativ cu caracter normativ în procedura instituită prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 este corectă, fiind în consens cu jurisprudenţa unitară a Înaltei Curţi în această materie.

Instanţa supremă a statuat în mod constant că pot fi cenzurate, pe calea excepţiei de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, întrucât ambele categorii aparţin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 2 lit. (c) teza I din Legea nr. 554/2004.

2. Sub aspectul fondului excepţiei, prima instanţă a reţinut în mod corect că prevederile art. 9 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1305/2002 încalcă dreptul la libertatea de asociere, fiind contrare art. 20 din D.U.D.O., art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 11 din C.E.D.O. şi art. 40 din Constituţia României.

Această nelegalitate nu poate fi acoperită de faptul că art. 13 din Regulament permite poliţistului să renunţe oricând la calitatea de membru al C.N.P., cum pretind recurenţii, respectivul text vizând un alt aspect al dreptului la libera asociere circumscris inadmisibilităţii menţinerii calităţii de membru a unei persoane împotriva voinţei sale.

Faţă de cele expuse, în temeiul art.312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de D.G.P.M. Bucureşti şi de G.R. împotriva sentinţei civile nr. 439 din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4063/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs