ICCJ. Decizia nr. 4039/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4039/2009
Dosar nr. 7698/2/2007
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele SC E.E.E. SRL Bucureşti, SC R.V.I. SRL Bucureşti şi SC P.R. SRL Bucureşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii U.C.M.R. – A.D.A. şi O.R.D.A., constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 220 din 21 octombrie 2005 emisă de O.R.D.A., anularea Protocolului încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între U.C.M.R. – A.D.A. şi U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. şi a anexei la acest protocol; anularea Deciziei nr. 237 din 07 decembrie 2005 emisă de O.R.D.A. şi constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 9 din 11 ianuarie 2006, dar şi suspendarea deciziilor nr. 237/2005, nr. 9/2006 şi a Protocolului şi Anexei la aceasta.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că actele contestate sunt acte administrative cu caracter normativ emise de un organ al administraţiei publice centrale.
Au mai susţinut că Decizia nr. 220/2005 a fost dată cu încălcarea Legii nr. 8/1996, comisia de negociere a metodologiilor nu a fost legal constituită [(art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996)], iar Protocolul încheiat de pârâte ca urmare a negocierii Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme şi anexa sunt nelegale fiind rezultatul negocierilor într-o comisie nelegal constituită, iar comisia şi-a depăşit competenţele, prevederile protocolului exced domeniului pentru care s-a instituit negocierea.
S-a mai susţinut că Decizia nr. 237/2005 este nelegală, fiind nulă de drept, întrucât prin publicarea Protocolului şi a Anexei, acestea au dobândit statut de act normativ emis de un organ al administraţiei publice centrale.
Cu privire la Decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2006 reclamantele au susţinut că a fost dată cu încălcarea art. 131 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996.
S-a mai arătat că reclamantele nu au fost invitate să participe la negocieri, deşi deţin majoritatea licenţelor de distribuţie pentru producătorii americani de film şi trebuiau să fie invitate să facă parte din Comisia de negociere, pentru a fi parte din Protocolul ce urma să fie semnat.
Pârâtul O.R.D.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.C.M.R. - A.D.A., a U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. şi a O.R.DA. şi a solicitat respingerea cererii de suspendare.
Pârâta U.C.M.R. – A.D.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond.
În Şedinţa publică din termenul din 14 mai 2008, Curtea a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, ca neîntemeiată, iar prin încheierea de la data de 18 iunie 2008, Curtea a admis excepţia tardivităţii introducerii capetelor de cerere privind anularea deciziilor nr. 220/2005, nr. 237/2005 şi nr. 9/2006 emise de O.R.D.A respingând, ca tardiv, formulate aceste capete de cerere şi a respins excepţia tardivităţii introducerii capătului de cerere privind anularea Protocolului din 28 noiembrie 2005 şi anexa Metodologia încheiate şi negociate de U.C.M.R. – A.D.A. şi U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., ca neîntemeiată şi totodată a respins cererea de suspendare a actelor contestate pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă.
La termenul de judecată din 03 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei în raport de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., iar pârâta U.C.M.R. – A.D.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 şi prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2618 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe „înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la O.R.D.A. Protocolul se publică în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al O.R.D.A., în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricanţilor de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, conform art. 107".
A mai reţinut prima instanţă că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Instanţa de fond a făcut, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, „Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societăţile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în M. Of. al României, Partea 1".
În acest context legal prima instanţă a constatat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Protocolului şi a anexei (Metodologia) ca nelegale, iar procedura de desfiinţare a metodologiei şi protocolului este cea prevăzută de art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, şi anume, de iniţiere a unor proceduri de negociere, iar procedura judiciară împotriva acestor acte este cea prevăzută de art. 1312 din acelaşi act normativ, respectiv arbitrajul reglementat de lege şi contestarea hotărârii arbitrale la Curtea de Apel (secţia privind drepturile de proprietate intelectuală).
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe precum şi a încheierii din 18 iunie 2008 au declarat recurs reclamantele SC E.E.E. SRL Bucureşti, SC R.V.I. SRL Bucureşti şi SC P.R. SRL Bucureşti.
I. În recursul declarat de SC P.R. SRL s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 11 iunie 2008 şi a sentinţei civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se arată faptul că actele atacate sunt acte normative şi nu acte administrative individuale, deoarece trebuie avute în vedere efectele juridice produse prin emiterea acestor decizii. Astfel, Decizia nr. 220/2005 de desemnare a comisiei de negociere reprezintă prima etapă de elaborare a metodologiilor ce urmau a fi adoptate prin publicare în M. Of., iar metodologiile sunt adoptate şi nu pot constitui decât acte normative.
Se invocă şi faptul că potrivit art. 5 din Legea nr. 202/1998 în M. Of., Partea I se publică actele normative, iar cele atacate sunt publicate în M. Of. Controlul judecătoresc al actelor atacate, se susţine, că poate fi făcut doar pe calea contenciosului administrativ pentru că O.R.D.A. este un organ al administraţiei publice centrale, autoritate unică de reglementare, iar deciziile directorului general sunt acte administrative care pot fi contestate potrivit Legii nr. 554/2004.
A mai fost invocat şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României, dar şi faptul că doar actele normative intră în vigoare prin publicare în M. Of., iar cele cu caracter individual nu se publică în M. Of.
Recurenta consideră că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 1312 din Legea nr. 8/1996.
Metodologiile necesare pentru plata recurenţilor sunt stabilite în două etape:
- prima etapă, în cazul în care părţile aflate în negociere ajung la un acord şi se finalizează printr-un protocol ce cuprinde înţelegerea părţilor şi care se publică în M. Of.;
- a doua etapă, în cazul în care părţile nu se înţeleg, se ajunge la o hotărâre arbitrală, care se publică în M. Of. şi care poate fi atacată potrivit art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996.
Se susţine că, în speţă, nu s-ar aplica aceste dispoziţii pentru că negocierile au fost finalizate prin semnarea Protocolului şi publicarea Metodologiilor în M. Of., iar calea de atac prevăzută de art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 este deschisă doar împotriva hotărârii arbitrale şi doar dacă părţile nu au ajuns la o înţelegere, iar părţi sunt numai cei care au negociat în comisie.
A fost invocat şi faptul că O.R.D.A., în alte cazuri similare, la plângerea prealabilă a U.C.M.R. – A.D.A., a procedat la revocarea propriilor decizii, în temeiul Legii nr. 554/2004.
De asemenea, se apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1313 din Legea nr. 9/1996 care reglementează o altă situaţie juridică, iar în speţă, s-a solicitat constatarea nulităţii deciziilor, fie anularea acestora, pe motiv de nelegalitate.
A fost criticată susţinerea instanţei de fond că desfiinţarea metodologiilor nelegale nu poate fi cerută decât după 3 ani de la adoptare deoarece se tinde la instituirea unei interdicţii temporare, acestea neputând face obiectul controlului judecătoresc, interdicţie care este neconstituţională din perspectiva prevederilor art. 21 din Constituţie.
Tot din perspectiva art. 21 din Constituţie, care prevede că „jurisdicţiile speciale administrative sunt facultativ şi gratuite" rezultă că şi prevederile art. 1312 din Legea nr. 8/1996, care reglementează procedura arbitrajului şi a căii de atac a apelului, sunt facultative şi nu pot fi opuse reclamantelor în sensul respingerii cererilor lor ca inadmisibile.
O ultimă critică vizează faptul că instanţa de fond a schimbat calitatea părţilor, respectiv nu a reţinut poziţia procesuală a celei de-a treia pârâte – U.F.F.A. – A.R.G.O.A. care şi-a exprimat acordul în sensul admiterii acţiunii reclamantelor.
II. SC E.E.E. SRL Bucureşti şi SC R.V.I. SRL Bucureşti, în recursul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe şi a aceleiaşi încheieri au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi a încheierii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, considerând că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că aplicarea art. 5 din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
- să existe o altă procedură judiciară în baza căreia să se poată cerceta legalitatea şi/ sau temeinica actului administrativ;
- procedura să fie stabilită printr-o lege organică.
Se apreciază că, în speţă, nu este îndeplinită prima condiţie deoarece în Legea nr. 8/1996 nu există o procedură prin care reclamantele să poată contesta actele normative arătate, singura procedură instituită de lege fiind aceea a arbitrajului, dar care este instituită numai atunci când părţile ce urmează să participe la negocierea Metodologiilor nu cad de acord asupra unui punct de vedere comun, deci poate fi urmată numai de părţile implicate în negociere, iar la Curtea de apel atacarea Comisiei de Arbitraj se face de către aceleaşi părţi.
Cum posibilitatea iniţierii unei noi proceduri de negociere a tarifelor şi metodologiilor există numai pentru viitor şi nu se poate aduce atingere celor stabilite prin metodologia din 2005, atacarea acesteia în faţa instanţei de contencios administrativ este singura posibilitate de a modifica, limita sau stinge efectele acesteia.
Referitor la încheierea din 11 iunie 2008, recurentele critică soluţia instanţei de fond deoarece actele atacate sunt acte administrative cu caracter normativ.
În susţinerea acestui punct de vedere se invocă faptul că este dovedit caracterul normativ de gradul de întindere al efectelor acestuia, dar şi de modalitatea prin care sunt aduse la cunoştinţa publicului, cele atacate în prezenta cauză fiind publicate în M. Of.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
1. Referitor la recursurile declarate de reclamante împotriva încheierii din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, acestea vor fi respinse ca nefondate.
Instanţa de fond a respins, ca tardivă, cererea reclamantelor de anulare a Deciziilor nr. 220 din 21 octombrie 2005, nr. 237 din 7 decembrie 2005 şi nr. 9 din 11 ianuarie 2006 calificându-le ca fiind acte administrative cu caracter individual.
Într-adevăr, după gradul de întindere al efectelor juridice, actele administrative se califică în acte administrative cu caracter normativ şi acte administrative cu caracter individual.
Actele administrative cu caracter normativ conţin reguli generale, impersonale şi se adresează tuturor, pe când actele administrative cu caracter individual se adresează unor subiecte determinate.
În speţă, Decizia nr. 220 din 21 octombrie 2005 se referă la constituirea comisiei pentru negocierea metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme, Decizia nr. 237 din 7 decembrie 2005 a fost emisă pentru publicarea în M. Of., Partea I a Protocolului referitor la Metodologia privind remuneraţiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru înregistrările audiovizuale ale operelor muzicale pe suporturi, iar Decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2006 se referă la desemnarea organismului de gestiune colectivă U.C.M.R. – A.D.A., ca organ colectiv al remuneraţiilor negociate prin Protocol.
Se poate observa că dispoziţiile cuprinse în aceste acte nu au caracter general pentru a fi aplicabile tuturor, ci se adresează unor anumite subiecte legate de dreptul de autor, colectarea remuneraţiilor pe acest domeniu al reproducerii operelor muzicale pe fonograme sau videograme.
Prin urmare, nu se poate susţine argumentat că aceste acte administrative ar fi unele cu caracter normativ şi să poată fi atacate oricând în faţa instanţei de contencios administrativ.
Recurentele invocă drept argument în sprijinul calificării acestor acte ca fiind cu caracter normativ faptul că acestea se publică în M. Of., însă nu toate actele publicate în monitor sunt acte administrative cu caracter normativ, iar publicarea nu duce la automata calificare a acelui act ca fiind cu caracter normativ.
Publicarea în M. Of. se face în virtutea legii pentru că Legea nr. 8/1996 prevede publicarea deciziilor directorului general al O.R.D.A. în M. Of., dar nu le transformă, prin această publicare, în acte cu caracter normativ.
Apreciind că soluţia instanţei de fond prin care a respins cererile reclamantelor de anulare a celor trei decizii ca tardive este legală şi temeinică, iar recursurile vor fi respinse, în această privinţă, ca neîntemeiate.
2. În privinţa recursurilor împotriva sentinţei civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008, se constată că şi acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 554/2004 „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 au fost invocate de către instanţa de fond numai în privinţa capătului de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005 între U.C.M.R. – A.D.A. şi U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. ca urmare a negocierii Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme şi a Anexei la acest protocol.
Pentru anularea acestui Protocol în legea organică, Legea nr. 8/1996, a prevăzut condiţiile în care poate fi anulat acest Protocol şi de către cine, dar instanţa de contencios administrativ nu are atribuţii în acest sens.
Potrivit art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, „înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la O.R.D.A. Protocolul se publică în M. Of. al României Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al O.R.D.A., în termen de 5 zile de la data depunerii.
Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricanţilor de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţie compensatorie pentru copia privată, conform art. 107".
Însă, dacă părţile nu se înţeleg, se poate iniţia procedura de arbitraj efectuată de arbitrii, potrivit art. 1311 alin. (3), iar hotărârea dată se poate ataca la Curtea de apel.
Recurentele susţin că această procedură este prevăzută numai pentru părţile care negociază şi că alte părţi nu ar putea să iniţieze o asemenea procedură şi, de aceea, consideră că singura posibilitate pentru cei care nu au negociat metodologiile este atacarea actului în faţa instanţei de contencios administrativ pentru a avea acces la justiţie.
Referitor la această problemă, trebuie amintit faptul că chiar Curtea Constituţională recunoaşte că singura posibilitate de atacare a Protocolului este cea prevăzută de art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, dispoziţii care nu încalcă art. 21 din Constituţie (Decizia nr. 1061 din 14 iulie 2009 a Curţii Constituţionale).
Trebuie subliniat şi faptul că pentru a deveni parte în Comisia de negociere a metodologiilor, trebuie să fii reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă sau reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori şi al primilor utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a ratei de piaţă în domeniu, iar actul administrativ prin care se instituie comisia poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Dacă reclamantele ar fi contestat în termen actele administrative emise anterior negocierii metodologiilor şi dovedeau faptul că au dreptul de a participa la negocieri, ar fi devenit părţi şi puteau utiliza calea prevăzută de Legea nr. 8/1996.
Referitor la susţinerea din motivele de recurs depuse de SC P.R. SRL care face trimitere la faptul că instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea, deşi s-a solicitat constatarea nulităţii, susţinând că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceasta este nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 2618 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca inadmisibil, numai capătul de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005 între U.C.M.R. – A.D.A. şi U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., iar celelalte capete de cerere, ce vizau anularea sau constatarea nulităţii absolute a unor decizii administrative, au fost respinse ca tardive şi nu ca inadmisibile.
Nu vor fi reţinute nici susţinerile aceleiaşi recurente privind incidenţa dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitor la jurisdicţiile administrative care ar fi facultative şi gratuite pentru că, în speţă, nu suntem în prezenţa unei asemenea jurisdicţii, iar instanţa de fond a considerat că există o altă cale de atac prevăzută într-o lege organică pentru anularea actului atacat.
În privinţa criticilor aceleiaşi recurente referitoare la schimbarea calităţii părţilor, se constată că acestea sunt nefondate pentru că acestea sunt simple erori materiale care pot fi îndreptate de instanţa de fond, fie la cerere, fie din oficiu, după procedura instituită de art. 281 C. proc. civ.
Referitor la adresa nr. 2802 din 18 decembrie 2007 a U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., instanţa de fond nu o putea lua în considerare pentru că această uniune avea calitatea de pârât, iar adresa a fost expediată către O.R.D.A. şi nu către instanţa de judecată.
Oricum, dacă dorea să-şi precizeze poziţia în cadrul litigiului, o putea face prin formularea întâmpinării, dar oricum acţiunea nu devenea admisibilă în faţa instanţei de contencios administrativ dacă U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. era de acord cu anularea Protocolului.
Fiind una dintre părţile ce au negociat acel Protocol, U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. putea folosi calea stabilită de Legea nr. 8/1996 dacă nu dorea să semneze acel protocol.
Apreciind că soluţia instanţei de fond prin care a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005, este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC E.E.E. SRL Bucureşti, SC R.V.I. SRL Bucureşti şi SC P.R. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008, precum şi a Încheierii din 11 iunie 2008 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurentele-reclamante la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. – A.D.A., cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4029/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4045/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
