ICCJ. Decizia nr. 4045/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4045/2009
Dosar nr. 832/32/2008
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul M.B., prin P. a chemat în judecată pe pârâta A.F.P.C.M. şi D.G.F.P. Bacău, solicitând să se dispună anularea în tot a deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007 privind angajarea răspunderii solidare a SC T. SRL Oneşti, suspendarea executării acestei decizii şi obligarea la plata de despăgubiri, reprezentând daune patrimoniale, în funcţie de prejudiciile aduse bugetului local, constatate în urma măsurilor ilegale de executare silită dispuse de pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 231 din 10 aprilie 2008, Tribunalul Bacău a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâte şi a respins acţiunea pe această excepţie, reţinând că reclamantul a atacat Decizia nr. 2/2007 în procedura jurisdicţională, iar la data sesizării instanţei de judecată, contestaţia administrativă se afla în curs de soluţionare, organul fiscal având la dispoziţie 45 de zile pentru a se pronunţa, potrivit dispoziţiilor art. 70 din OG nr. 92/2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.O., invocând excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău în soluţionarea atât a acţiunii în anulare cât şi a cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Intimata-pârâtă A.F.P.C.M. Bacău a invocat excepţia litispendenţei, arătând că prin Decizia nr. 6 din 11 martie 2008 a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de reclamant, iar aceasta a fost atacată la Curtea de Apel Bacău sub dosar nr. 353/32/2008.
Prin Decizia civilă nr. 778 din 20 noiembrie 2008, instanţa de control judiciar a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre competenţă soluţionare Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că actul administrativ fiscal, atacat priveşte obligaţii fiscale al căror cuantum depăşeşte suma de 500.000 lei.
Pe rolul Curţii de Apel Bacău, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 832/32/2008, iar pârâta A.F.P.C.M. Bacău a arătat la termenul din 10 februarie 2009 că renunţă la excepţia de litispendenţă, solicitând însă a fi admisă excepţia prematurităţii acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 25 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea pârâtei la excepţia de litispendenţă şi a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta A.F.P.C.M. Bacău, respingând acţiunea pe această excepţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 175 – art. 180 C. proCod Fiscal, împotriva actelor administrativ fiscale, partea nemulţumită, poate formula contestaţie la organul jurisdicţional fiscal urmând a se pronunţa printr-o decizie, care poate fi atacată la instanţa judecătorească de contencios administrativ. A mai reţinut că având în vedere că reclamantul a sesizat instanţa la data de 11 februarie 2008, moment la care nu era în posesia deciziei organului administrativ fiscal, care, potrivit dispoziţiilor speciale ale art. 70 din OG nr. 92/2003 avea la dispoziţie 45 de zile pentru a soluţiona contestaţia administrativă formulată de reclamant.
A concluzionat instanţa de fond că excepţia prematurităţii se impune a fi admisă şi prin prisma aspectului potrivit căruia reclamantul a formulat pe cale separată contestaţie împotriva deciziei nr. 6 din 11 martie 2008 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei nr. 2 din 10 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, cauza aflându-se în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Bacău.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.O., prin P., solicitând admiterea recursului, respingerea excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii, să fie casată hotărârea instanţei de fond şi să fie trimisă cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bacău pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.
I. În principal, a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare referitoare la termenul în care pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ actele administrativ-fiscale (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece a fost confundată noţiunea de cerere, reglementată de art. 70 din OUG nr. 92/ 2003 şi care se soluţionează în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu noţiunea ce contestaţie, reglementată de art. 205 şi următoarele C. proCod Fiscal
Plecând de la aceasta s-a susţinut, de către instanţa de fond, că şi contestaţia ar trebui soluţionată în termen de 45 de zile, însă, recurenta susţine că în lipsa unui termen expres pentru soluţionarea contestaţiei s-ar aplica dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, astfel că cererea ar fi trebuit soluţionată în termen de 30 de zile, termen prevăzut de art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Pentru că, în speţă, contestaţia a fost comunicată la 7 ianuarie 2008, termenul legal de soluţionare ar fi expirat la 8 februarie 2008 şi ar fi aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se consideră că instanţa de fond în mod nelegal a admis excepţia prematurităţii pentru că fiind expirat termenul legal prevăzut de art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, se putea formula acţiune directă la instanţa de contencios administrativ.
Au mai fost invocate şi prevederile art. 215 alin. (2) teza I din OG nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ, dar se poate cere suspendarea executării în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
II. A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare privitoare la termenul în care pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ actele administrative fiscale, deoarece în mod greşit a înlăturat analiza fondului litigiului şi reţinând că nu s-a îndeplinit în totalitate procedura administrativă.
Se arată că instanţa de fond a ignorat faptul că a fost formulată contestaţia la 7 ianuarie 2008, iar răspunsul la contestaţie a fost primit la 14 martie 2008 când a fost emisă Decizia nr. 6 din 11 martie 2008 privind soluţionarea contestaţiei formulate de M.O. împotriva deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007, astfel că Decizia a fost emisă după 64 de zile, fiind depăşite inclusiv cele 45 de zile pe care instanţa de fond le-a luat în considerare la admiterea excepţiei prematurităţii.
Cum reclamantul s-a adresat cu contestaţie pe cale administrativ-jurisdicţională organului fiscal, care nu a răspuns contestaţiei în termenul legal, se apreciată că, în mod greşit, instanţa de fond a respins acţiunea ca prematură, întrucât conduita culpabilă a organului fiscal nu poate să afecteze interesele legitime ale reclamantului.
4. Soluţia instanţei de fond.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
La instanţa de fond, M. Oneşti a solicitat anularea în tot a deciziei nr. 2 din 10 decembrie 2007, suspendarea executării silite a acestei decizii şi obligarea la plata despăgubirilor.
Deşi a formulat contestaţie potrivit Codului de procedură fiscală, la 17 ianuarie 2008, înainte de soluţionarea acestei contestaţii, la 11 februarie 2008, reclamantul s-a adresat Tribunalului Bacău în prezenta acţiune.
Instanţa de fond a respins cererea ca prematur introdusă pentru că s-a apreciat că ea a fost formulată înainte de expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 C. proCod Fiscal
În motivele de recurs este criticată această susţinere a instanţei de fond, dar criticile sunt nefondate.
Potrivit art. 205 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, iar contestaţia este o cale administrativă de atac.
Însă, Codul de procedură fiscală nu conţine nicio prevedere expresă referitoare la termenul în care poate fi soluţionată această contestaţie.
În lipsa unei asemenea prevederi exprese, se aplică dispoziţiile din art. 70 C. proCod Fiscal, care instituie un termen de 45 de zile pentru rezolvarea cererilor depuse de contribuabil potrivit acestui cod.
Nu se poate susţine că în lipsa unui termen stabilit în mod clar de lege ar fi aplicabile dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, respectiv termenul de 30 de zile.
Este adevărat că Legea nr. 554/2004 face referire la termenul de 30 de zile, dar cu menţiunea ca prin lege să nu se prevadă alt termen.
Nu se aplică, în completare, în lipsa unui termen pentru soluţionarea contestaţiei, dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care Codul de procedură fiscală a reglementat un termen de 45 de zile pentru soluţionarea cererilor depuse potrivit acestui cod, astfel că nu vor fi reţinute criticile din recurs referitoare la termenul de soluţionare a contestaţiei.
În acelaşi timp, nu se poate susţine că termenul de 45 de zile ar fi un termen de decădere pentru că nu este calificat ca atare de lege, ci este un termen de recomandare, având în vedere că nu este prevăzută o sancţiune pentru încălcarea lui.
În speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, deoarece în lipsa unui răspuns la contestaţie, chiar dacă nu s-ar respecta termenul de 45 de zile, nu se poate solicita, direct, instanţei de contencios administrativ anularea actelor fiscale contestate în procedura administrativă.
Această concluzie este întemeiată pe chiar calificarea dată de art. 205 alin. (1) C. proCod Fiscal (cale administrativă de atac), dar şi pe soluţiile date de Curtea Constituţională (deciziile nr. 409/2004 şi nr. 563/2006) şi instanţa supremă (deciziile nr. 2470 din 11 mai 2007, nr. 4693 din 12 decembrie 2008), astfel că se poate spune că procedura administrativă are caracter obligatoriu şi actele administrativ fiscale nu pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ decât după soluţionarea procedurii administrative prin decizie a organului fiscal.
Este adevărat că dispoziţiile art. 205 alin. (1) teza II-a C. proCod Fiscal, conţin şi sintagma „nu înlătură dreptul la acţiune al celui lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii", dar aceasta nu înseamnă că partea are dreptul de a alege între contestaţia pe calea administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală şi acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, în condiţiile în care numai Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004.
Aceasta pentru că instanţa de contencios administrativ nu poate analiza legalitatea actelor administrativ fiscale înainte de soluţionarea contestaţiei de către organele fiscale.
În aceste condiţii, instanţa de fond, în mod legal, nu a procedat la analiza fondului actelor contestate.
De altfel, din actele aflate la dosar rezultă că a şi fost soluţionată contestaţia reclamantului în procedura administrativă prin Decizia nr. 6 din 11 martie 2008, decizie care a şi fost contestată şi formează obiectul dosarului nr. 353/32/2008 al Curţii de Apel Bacău.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.O. prin P., împotriva sentinţei civile nr. 25 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4039/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4063/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
