ICCJ. Decizia nr. 4218/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4218/200.
Dosar nr. 254/36/200.
Şedinţa public de la 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.H. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanţa anularea Hotărârii nr. 31535 din 6 februarie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor aferente conform legii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 02 martie 1943 în Localitatea Fântânele, judeţul Constanţa, în perioada în care părinţii săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispoziţiilor Tratatului de la Craiova din anul 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 161/CA din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului T.H., a dispus anularea Hotărârii nr. 31535 din 6 februarie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 şi a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 02 martie 1943-06 martie 1945 începând cu 01 mai 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 31535 din 6 februarie 2009, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 105/1999 aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că petentul s-a născut la un interval mai mare de 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor, apreciind că această situaţie nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă următoarele.
Sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greşite a prevederilor legale în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a calităţii de beneficiar.
Efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi după strămutarea părinţilor, însă legea nu îi prevede ca beneficiari pe aceştia.
Se mai arată că întrucât refugiul a avut loc în septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 02 martie 1943, în localitatea Fântânele, judeţul Constanţa, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, acesta nu poate avea calitatea de persoană persecutată din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Prin Hotărârea contestată nr. 31535 din 06 februarie 2009 pârâta Casa de Pensii Constanţa, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea formulată de reclamantul T.H., reţinând că acesta nu a dovedit persecuţia etnică, fiind născut în anul 1943, la 2 ani şi 5 luni de la strămutarea părinţilor în localitatea Fântânele, judeţul Constanţa.
Chiar dacă reclamantul s-a născut la data de 02 martie 1943 în localitatea Fântânele, judeţul Constanţa, după 2 ani şi 5 luni de la strămutarea părinţilor săi, nu se poate aprecia că acesta nu a suferit o persecuţie pe motive etnice în perioada de când s-a născut şi până la 06 martie 1945.
Pe de altă parte, nu se pot reţine susţinerile recurentei-pârâte cum că „reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice pe care o invocă", întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Or, în cazul de faţă reclamantul a fost nevoit să suporte alături de părinţii săi privaţiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, prin nerecunoaşterea reclamantului a calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, acesta a fost vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 161/CA din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2009.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4220/2009. Contencios → |
|---|
