ICCJ. Decizia nr. 4224/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4224/2009
Dosar nr. 5076/1/2009
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual,
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, reclamanta A.l. chemat în judecată C.J.P. Dolj pentru ca instanţa să dispună anularea Hotărârii de revizuire nr. 27 din 19 iunie 2008 emisă de pârâtă şi să fie obligată aceasta să-i recunoască drepturile în calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi pentru perioada 22 iunie 1941 - 24 martie 1944.
În motivarea cererii a arătat că a făcut dovada că beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege şi pentru perioada arătată, iar pârâta în mod greşit i-a respins cererea, ignorând extrasul nr. C/2242 din 5 iulie 2005 eliberat de D.J. Constanţa a A.N.
2. Sentinţa primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 193 din 23 august 2002 emisă de C.J.P. Dolj, reclamantei i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2002, iar prin Decizia nr. 3975 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi, i-au fost recunoscute drepturile şi pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, cu începere de la data de 1 aprilie 2003, astfel că pârâta a emis hotărârea nr. 99/2007 prin care a revizuit Hotărârea nr. 46/2005, conform deciziei instanţei, definitivă şi irevocabilă.
Ca urmare, s-a reţinut că noua solicitare a reclamantei, de modificare a acestei hotărâri, a fost corect respinsă prin Hotărârea nr. 27 din 19 iunie 2008, cu atât mai mult cu cât înscrisul invocat (extrasul nr. C/2242 din 5 iulie 2005 eliberat de D.J. Constanţa a A.N.) a fost avut în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 3975 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la stabilirea perioadei strămutării.
3. Decizia instanţei de recurs.
Recursul declarat de A.E. împotriva sentinţei nr. 244 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1846 din 31 martie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că prin hotărârea intimatei nr. 27/2008, a fost menţinută hotărârea de revizuire nr. 99 din 23 ianuarie 2007 în sensul că perioada cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941 şi 25 martie 1944 - 6 martie 1945 a fost recunoscută ca fiind perioada pentru care reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, iar drepturile ce i se cuvin urmează a fi acordate începând cu data de 1 aprilie 2003 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941 şi începând cu data de 1 aprilie 2002 pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945.
S-a mai reţinut că nu poate fi primită critica recurentei privind recunoaşterea întregii perioade 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 ca fiind perioada de refugiu din motive etnice, pentru că hotărârea atacată nu priveşte această perioadă, iar pe această cale nu i se poate acorda mai mult decât a cerut iniţial intimatei-pârâte.
4. Contestaţia în anulare. Motivele cererii.
Împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare A.E., invocând în drept, cu titlu generic, dispoziţiile art. 317 - 321 C. proc. civ.
În concret, motivele expuse de contestatoare sunt următoarele:
4.1. Instanţa de recurs nu s-a pronunţat motivat asupra excepţiei de nulitate a sentinţei instanţei de fond pentru lipsa încheierii de dezbateri.
4.2. Din considerentele prezentate la pag. 2 a deciziei atacate rezultă că instanţa a fost în eroare cu privire la perioada calendaristică în care contestatoarea a fost persecutată etnic, indicându-se 22 iunie 1941- 24 martie 1944 şi nu 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
4.3. Ambele instanţe, atât cea de fond, cât şi cea de recurs, au ignorat certificatul nr. C/2242/2005 emis de A.N. Constanţa, care atestă faptul strămutării familiei sale.
4.4. Instanţa de recurs nu s-a pronunţat decât asupra unui singur motiv de recurs, şi anume cel reglementat de art. 3042 C. proc. civ., omiţând să examineze şi criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., precum şi toate înscrisurile depuse la dosar.
5. Poziţia exprimată de intimata C.J.P. Dolj. Intimata nu a formulat întâmpinare, dar prin adresa înaintată Curţii la data de 25 iunie 2009 a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, nefiind îndeplinite cerinţele cuprinse în art. 317 - 318 C. proc. civ.
II. Considerentele Curţii asupra contestaţiei în anulare.
1. Contestaţia în anulare este nefondată.
În concepţia C. proc. civ. contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi formulată numai pentru motivele arătate în cuprinsul art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Aceste texte legale au următorul cuprins:
Art. 317: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Art. 318: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Toate motivele invocate de contestatoare sunt nefondate pentru argumentele expuse în continuare.
2. Instanţa de recurs a analizat succint recursul declarat, acordând relevanţă criticilor care priveau substanţa litigiului, şi anume perioada persecuţiei etnice şi probele administrate în această privinţă. Motivele vizând procedura au fost analizate grupat, fiind toate respinse.
Dealtfel, contestatoarea este în eroare în privinţa încheierii de dezbateri. Instanţa de fond a soluţionat pricina la data de 7 octombrie 2008, când reclamanta A.E. a fost reprezentată de mandatarul A.A. care a şi pus concluzii pe fondul pricinii după ce i s-a comunicat întâmpinarea, în practicaua sentinţei fiind redate pe larg concluziile părţilor.
Prin urmare, nefiind amânată pronunţarea potrivit art. 260 C. proc. civ., nu era posibilă redactarea unei încheieri de dezbateri.
3. Eroarea materială invocată de contestatoare nu există.
La pagina a doua a deciziei instanţei de recurs se regăseşte istoricul cauzei, abia în pagina a treia fiind prezentate considerentele proprii asupra recursului declarat.
Or, perioada afirmată de contestatoare: 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 nu are nici o logică, câtă vreme, în mod evident ea era interesată de acordarea drepturilor aferente perioadei 23 iunie 1941 - 24 martie 1944, întrucât pentru rest avea deja hotărâri favorabile.
4. Pretinsa omisiune de a examina certificatul nr. C/2242/2005, precum şi alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei nu poate fi circumscrisă nici unuia dintre motivele de contestaţie în anulare. Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. vizează omisiunea cercetării vreunui motiv de modificare sau de casare iar nu a unor înscrisuri. În orice caz, concluzia instanţei de recurs s-a bazat pe ansamblul probelor administrate, inclusiv extrasul nr. C/2242 din 5 iulie 2005 eliberat de D.J. Constanţa a A.N.
5. În fine, referirea contestatoarei la dispoziţiile art. 3042 C. proc. civ. este lipsită de substanţă, un atare text neexistând în C. proc. civ.
Soluţionând recursul, Curtea a grupat criticile recurentei astfel încât considerentele deciziei să fie coerente şi accesibile, în contextul în care aceasta a reiterat chestiuni de fapt şi de drept privind persecuţia etnică ce fuseseră tranşate irevocabil prin Decizia nr. 3975 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
6. Toate considerentele prezentate converg către concluzia expusă la pct. II.1, motiv pentru care contestaţia în anulare de faţă va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.E. împotriva Deciziei nr. 1846 din 31 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4221/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4232/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
