ICCJ. Decizia nr. 4455/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4455/2009
Dosar nr. 2945/1/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.T. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii secţiei pentru procurori a C.S.M. nr. 30 din 5 februarie 2009, prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru modul defectuos de organizare şi desfăşurare a şedinţelor de analiză a soluţiilor, ceea ce a permis admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei condamnatului S.G., deşi nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. o) C. proc. pen.
S-a mai reţinut existenţa unei practici neunitare în cazul lui S.G., precum şi neexercitarea căilor de atac în ceea ce îl priveşte pe acest condamnat.
În motivarea contestaţiei T.T. a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 211 din Regulamentul de organizare şi a C.S.M. aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005, modificat şi completat, în sensul că nu s-a întocmit un raport de către Inspecţia Judiciară şi nu i s-a dat posibilitatea de a-şi pregăti apărarea, iar pe fond s-a reţinut greşit că nu şi-a îndeplinit atribuţiile specifice funcţiei de conducere deţinute.
Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 551 din 26 martie 2009 a respins contestaţia formulată.
Cu privire la neregularităţile de ordin procedural invocate de contestatoare, Plenul C.S.M. a reţinut că verificările efectuate de Inspecţia Judiciară care au stat la baza măsurii aplicate nu s-au dispus în condiţiile reglementate de Ghidul de criterii pentru realizarea inspecţiilor la parchete, ci în baza ordinului rezolutiv al preşedintelui C.S.M., potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M.
Plenul a mai reţinut că celei în cauză i s-a adus la cunoştinţă rezultatul verificărilor efectuate, carenţele reţinute în exercitarea prerogativelor funcţiei de conducere deţinute, precum şi propunerile rezultate în urma controlului.
În ceea ce priveşte apărarea contestatoarei, potrivit căreia obligaţia exercitării căilor de atac revine procurorilor din cadrul Secţiei judiciare şi nu conducerii Parchetului, dispoziţiile art. 88 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor neprevăzând atribuţii distincte pentru şeful de secţie în raport cu procurorii cu funcţii de execuţie, toţi având aceeaşi competenţă cu privire la exercitarea căilor de atac.
Cu privire la apărarea conform căruia în cazul G. nu se poate reţine existenţa unei practici neunitare, Plenul a reţinut, că modul de soluţionare a cererilor de întrerupere a executării pedepsei formulate de condamnatul S.G. reprezintă o practică neunitară a completelor secţiei penale din cadrul Tribunalului Dolj asupra aceleiaşi probleme de drept, nefiind relevant caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti, ce cuprind dezlegări diferite ale aceleiaşi probleme de drept.
Referitor la carenţele reţinute în legătură cu modul de coordonare şi organizare a şedinţelor de analiză a soluţiilor, Plenul a constatat că în mod corect secţia pentru procurori a constatat desfăşurarea necorespunzătoare a acestora, sub coordonarea procurorilor cu funcţii de conducere.
Împotriva hotărârii de Plen menţionată, a formulat recurs T.T., susţinând în esenţă că, revocarea sa din funcţia de conducere este abuzivă, întrucât nu a existat un raport de inspecţie judiciară, nu s-a respectat nici o procedură, întocmindu-se doar o notă preliminară fără concluzii şi propuneri, cu privire la împrejurările în care s-a dispus întreruperea executării pedepsei condamnatului S.G.
Invocarea de către plen a prevederilor art. 42 din Regulament, susţine recurenta şi a art. 30 din Legea nr. 317/2004 este neîntemeiată, întrucât aceste prevederi nu se referă la revocarea din funcţia de conducere.
Mai arată recurenta că nu a existat o dispoziţie a preşedintelui C.S.M. de efectuare a unor verificări în ceea ce o priveşte, inspecţia neavând ca obiectiv verificarea îndeplinirii atribuţiilor sale manageriale.
Recurenta menţionează că a fost privată de dreptul la apărare, de posibilitatea formulării de obiecţiuni, totul desfăşurându-se sub presiunea presei. A fost încălcat şi principiul egalităţii armelor, care a fost stabilit de jurisprudenţa C.E.D.O.
Recurenta a criticat hotărârile C.S.M. şi pentru lipsa de imparţialitate a preşedintelui C.S.M. şi a unui membru al C.S.M., care au participat la vot şi care în declaraţiile publice făcute în presă şi pe posturile TV s-au pronunţat anterior dispunerii măsurii revocării din funcţie, exprimându-şi părerea cu privire la cauza analizată.
Hotărârile atacate, susţine în continuare recurenta sunt nelegale şi abuzive întrucât îndepărtarea sa din funcţie a avut loc fără o verificare a activităţii sale manageriale, concluzionându-se că şi-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile specifice funcţiei de conducere pe care o deţinea.
Recurenta concluzionează că, deficienţele grave din procedura de revocare a sa din funcţia de conducere au făcut ca 6 dintre membrii Plenului C.S.M. să voteze pentru admiterea contestaţiei formulate, existând şi o abţinere.
În cauză, Asociaţia Magistraţilor din România a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei, susţinând în totalitate motivele invocate de recurentă, atât ca excepţie cât şi pe fondul cauzei şi concluzionând că, sub presiune mediatică membrii C.S.M. au încălcat cele mai elementare dispoziţii legale şi regulamentare.
Atât recursul formulat, cât şi cererea de intervenţie accesorie a Asociaţiei Magistraţilor din România, sunt fondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin Hotărârea C.S.M. nr. 564/2008 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.S.M., aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 564/2008 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.S.M., aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005, a fost introdus după art. 21, art. 211, potrivit căruia:
(1) „revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor şi procurorilor pentru motivul prevăzut la art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face pe baza verificărilor efectuate de inspecţia judiciară.
(2) În urma verificărilor efectuate la instanţă sau parchet, inspecţia judiciară întocmeşte un raport pe care îl prezintă secţiei corespunzătoare.
(3)După primirea raportului, preşedintele secţiei corespunzătoare fixează un termen pentru dezbaterea acestuia, dispunând citarea judecătorului sau a procurorului cu funcţie de conducere şi comunicarea raportului, în vederea luării la cunoştinţă şi eventual, pentru a formula obiecţii.
(4)Judecătorul sau procurorul prezent la şedinţa secţiei are dreptul să „solicite administrarea de probe în apărare".
Dispoziţiile alin. (2) lit. b) ale art. (2) lit. b) ale art. 51 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor prevăd că revocarea din funcţia de conducere se dispune în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinilor manageriale.
Alin. (6) al aceluiaşi articol, precizează că, la verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizii, rezistenţa la stres, auto-perfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi capacitatea de adoptare rapidă.
În ceea ce o priveşte pe recurentă nu există raportul inspecţiei judiciare prevăzut de lege, la fila 46 a dosarului fiind ataşată Nota cu nr. 236/IJ/SIP/2009 întocmită de procurorul inspector E.R.
Potrivit art. 43 şi 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M., la parchete se efectuează verificări cu privire la eficienţa managerială şi buna funcţionare a parchetelor, întotdeauna echipele de control fiind alcătuite din cel puţin 2 magistraţi inspectori.
În Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 31/2009 se menţionează că, inspecţia judiciară prin Nota nr. 236/I.J./77/SIP/2009, a înaintat Secţiei pentru procurori rezultatul verificărilor având ca obiect informaţiile apărute în mass-media în cursul zilei de 31 ianuarie 2009, referitoare la împrejurările în care se dispune întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului S.G.
În urma rezultatului acestei verificări se propune revocarea din funcţia de conducere a celei în cauză pentru neîndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei.
În cazul în speţă, deşi Hotărârea Plenului C.S.M. reţine revocarea din funcţia de conducere pe baza ordinului rezolutiv al preşedintelui C.S.M. se constată că nu a existat o dispoziţie a preşedintelui C.S.M. de efectuare a unei inspecţii care să aibă ca obiect verificarea atribuţiilor manageriale specifice funcţiei.
La data de 2 februarie 2009, preşedintele C.S.M. a pus rezoluţia „Inspecţia judiciară – rog verificarea urgentă la instanţa care a judecat cererea şi instanţa de executare, pe adresa din 31 ianuarie 2009).
Prin urmare nu s-a dispus efectuarea vreunei verificări la parchet.
În speţă nu a existat o tematică de control privind activitatea managerială a recurentei care să fie prezentată spre aprobare secţiei pentru procurori şi o hotărâre a Plenului C.S.M., prin care s-a aprobat controlul.
Susţinerile din hotărârea de plen atacată, precum şi cele din întâmpinarea C.S.M., potrivit cărora revocarea din funcţie este un act administrativ, iar C.S.M. nu a acţionat ca „un tribunal" sau ca un organ administrativ jurisdicţional, nu pot fi reţinute.
Revocarea din funcţia de conducere este un act administrativ jurisdicţional emis de C.S.M. ca autoritate administrativă,investită prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială, potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004.
Pentru valabilitatea acestui act trebuie îndeplinite 2 condiţii: cea a contradictorialităţii şi cea a asigurării dreptului la apărare.
În cazul în speţă recurentei i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu a figurat pe ordinea de zi a Şedinţei de Secţie din 5 februarie 2009 şi nu a fost citată pentru aceasta, încălcându-se dispoziţiile art. 29 pct. 10 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. De asemenea, recurentei nu i s-a adus la cunoştinţă faptul că urmează a fi revocată din funcţia de conducere pentru a-şi putea formula apărările necesare, fiind încălcat şi principiul egalităţii de arme.
Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., principiul egalităţii armelor presupune ca „fiecare parte să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-şi expune cauza în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ de partea adversă". Acest principiu cere ca partea să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosar şi să-şi expună punctul de vedere într-un interval de timp adecvat (A se vedea Hotărârile C.E.D.O. pentru cauzele Kremar Cr. Cehă – Nr. 3/2000 şi Dombo C Olanda – din 27 octombrie 1993).
Hotărârile pronunţate sunt nelegale şi pentru că revocarea din funcţia de conducere s-a făcut fără o verificare a activităţii manageriale desfăşurată de recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 303/2004 mai sus enunţat, verificarea activităţii manageriale nu se poate limita la un singur aspect aşa cum este cazul în speţă, aceasta presupunând o verificare completă a aptitudinilor manageriale.
Potrivit Recomandării (2000) 19 privind rolul procurorului în justiţia penală, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la data de 6 octombrie 2000, recomandare semnată şi de România, „procedura de îndepărtare a procurorilor din funcţie trebuie să garanteze o evaluare echitabilă şi obiectivă".
În cazul în speţă, nu a fost efectuată o verificare obiectivă, neanalizându-se activitatea pe care recurenta a desfăşurat-o în funcţia de conducere deţinută şi care în condiţiile unui volum foarte mare a fost apreciată deosebit în rapoartele inspecţiei judiciare a C.S.M., întocmite în anii 2005,2006,2007.
De reţinut că, la ultima evaluare, realizată pe o perioadă de 3 ani recurenta a obţinut calificativul foarte bine.
Potrivit dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 304/2004, procurorul care participă la şedinţele de judecată exercită în condiţiile legii căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le consideră nelegale şi netemeinice.
Aşadar, obligaţia exercitării căii de atac revine procurorului care a participat la judecarea cauzei.
Răspunderea este personală şi nu colectivă, neexercitarea unei căi de atac neputând atrage sancţionarea întregii conduceri a unui parchet.
În cazul în speţă această răspundere revenea procurorului V.M. împotriva căruia a fost exercitată acţiunea disciplinară, fiind sancţionat pentru inactivitatea sa.
Cu privire la susţinerea privitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 83 pct. 9 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor de către primul procuror adjunct T.T., este adevărat că aceasta are responsabilitatea examinării hotărârilor judecătoreşti sub aspectul temeiniciei, această atribuţie nu presupune însă studierea personală a tuturor dosarelor care urmează a fi puse în discuţia colectivului.
Cu privire la cererile de întrerupere a executării pedepsei condamnatului S.G., acestea nu pot fi apreciate ca reprezentând o practică neunitară, întrucât în cauză au existat rapoarte medico-legale diferite, care evidenţiau afecţiuni diferite, ceea ce poate fi pus în discuţie fiind o chestiune de apreciere.
În cazul în speţă recurenta şi-a îndeplinit atribuţiile inerente funcţiei de conducere, luând toate măsurile legale în vederea aplanării situaţiei declanşate de publicitatea excesivă a cazului în speţă.
Pentru toate aceste considerente se va admite recursul şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia Magistraţilor din România, se va anula hotărârea de Plen atacată, în sensul că se va admite contestaţia formulată de recurent împotriva hotărârii Secţiei pentru procurori a C.S.M. şi se va anula această hotărâre.
Urmează a fi obligat C.S.M. să dispună reintegrarea recurentei în funcţia de conducere deţinută anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.T. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 551 din 26 martie 2009.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia Magistraţilor din România în favoarea recurentei.
Anulează Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 551/2009 în sensul că admite contestaţia formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 30 din 5 februarie 2009 a secţiei pentru procurori a C.S.M. şi anulează această hotărâre.
Obligă C.S.M. să dispună reintegrarea în funcţia de conducere deţinută anterior.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4356/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4456/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
