ICCJ. Decizia nr. 4661/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4661/2009
Dosar nr. 5540/2/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa Civilă nr. 1105 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respinsă contestaţia formulată de reclamanta H.C.G. în contradictoriu cu A.N.P.H. – C.S.E.P.H., prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 7049 din 07 august 2008 de încadrare într-un grad de handicap mediu şi obligarea pârâtei la încadrarea în grad de handicap accentuat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că din conţinutul actelor medicale existente la dosarul cauzei, respectiv cele ce consemnează concluziile examenelor radiologice, reiese că criteriul principal prevăzut de actele normative aplicabile pentru încadrarea în gradul de handicap grav, acela de sacroileită specifică, cu dispariţia spaţiilor articulare, existenţa punţilor intervertebrale şi a osificărilor interligamentare, nu a fost reţinut.
În raport cu critica reclamantei relativă la faptul că pârâtele nu au avut în vedere dispoziţiile Ordinului nr. 726/2002, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile invocate erau abrogate la momentul emiterii deciziei contestate.
S-a apreciat că celelalte afecţiuni de care suferă reclamanta, respectiv fibrilaţia atrială cronică şi litiaza renală, nu au fost avute în vedere în mod corect de către pârâtă, întrucât acestea nu sunt reţinute ca handicap în criteriile medico - psihosociale (M. Of. nr. 885bis/27.12.2007).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.C.G., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum aceasta a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că potrivit Ordinului nr. 726/2002 gradul de handicap pentru adulţi la care trebuia să fie încadrată este cel de handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor statice, gestuale, deficienţei respiratorii, vizuale şi capacităţii de autoservire.
Apreciază recurenta că datorită diagnosticului său de spondilită anchilozantă cu tulburări funcţionale accentuate si grave, cu pierderea centurilor coxfemurale bilaterale, trebuia să fie încadrată la grad de handicap accentuat sau grav, deoarece suferind de această boală nu are autonomie de mişcare, necesitând ajutor permanent fizic. Totodată, din actele medicale depuse la dosar rezultă că autonomia sa socio - psihologică a fost grav afectată, neputând să activeze decât rar, pentru puţin timp, în interiorul casei.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, excepţie invocată de intimata - pârâtă, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând, pe de o parte, că motivul de recurs invocat de recurentă în cuprinsul cererii sale este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că incidenţă în speţa dedusă judecăţii este şi prevederea art. 3041 C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind susceptibilă de apel.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă, în speţă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Într-adevăr, prin certificatul nr. 2349 din 13 iunie 2008, recurenta-reclamantă a fost încadrată în gradul de handicap mediu, reţinându-se că afecţiunile de care suferă reprezintă o deficienţă funcţională medie, încadrare care a fost menţinută şi prin Decizia nr. 7049 din 7 august 2008 emisă de C.S.E.P.H.A.
Reclamanta a fost diagnosticată cu spondilită anchilozantă axială (centrală), instanţa de fond reţinând în mod legal că diagnosticul se încadrează, din punct de vedere al stabilirii gradului de handicap, în capitolul 7 din criteriile medico - psihosociale dispuse de Legea nr. 448/2006, aprobate prin Ordinul Comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 al M.S.P., intrate în vigoare la 01 ianuarie 2008.
Totodată, în mod riguros s-a constatat că din actele medicale existente la dosar rezultă că nu a fost reţinut principalul criteriu prevăzut de actele normative menţionate pentru încadrarea în gradul de handicap grav, acela de sacroileită specifică, cu dispariţia spaţiilor articulare, existenţa punţilor intervertebrale şi a osificărilor interligamentar.
Se constată că Ordinului nr. 726/2002, invocat de reclamantă atât prin acţiunea introductivă, cât şi prin recursul formulat, a fost abrogat anterior emiterii de către pârâtă a actelor contestate, astfel încât susţinerile acesteia raportate la prevederile acestui act normativ nu pot fi reţinute.
Totodată, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, celelalte afecţiuni ale reclamantei, respectiv fibrilaţia atrială cronică şi litiaza renală, nu sunt reţinute ca handicapante în criteriile medico - psihosociale, astfel încât în mod corect acestea nu au fost avute în vedere de pârâtă la stabilirea gradului de handicap.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.C.G. împotriva Sentinţei Civile nr. 1105 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4658/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4665/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
