ICCJ. Decizia nr. 4669/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4669/2009
Dosar nr. 4583/62/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13/F/CA – Fisc pronunţată la data de 14 ianuarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii O.D. şi S.G. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., pe care a obligat-o să efectueze demersurile necesare în vederea evaluării imobilelor menţionate în Ordinele privind acordarea de despăgubiri emise de Prefectul Judeţului Neamţ din 19 octombrie 2005 şi să emită deciziile reprezentând titluri de despăgubire.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordinele din 19 octombrie 2005 emise de Prefectul judeţului Neamţ şi referatele privind propunerea de acordare de despăgubiri aferente acestora, rezultă că situaţia juridică actuală a imobilelor ce fac obiectul cererii de restituire este pe deplin lămurită, nemaifiind necesare completări astfel cum susţine pârâta, aşa, încât, avându-se în vedere şi intervalul mare de timp scurs de la data emiterii ordinelor precum şi caracterul reparator al prevederilor Legii nr. 247/2005, se constată pasivitatea de care a dat dovadă pârâta în nesoluţionarea într-un termen rezonabil a solicitărilor de acordare a despăgubirilor la care reclamanţii sunt îndreptăţiţi.
Împotriva acestei sentinţei, au declarat recurs ambele părţi din dosar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâta C.C.S.D. susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut existenţa unei pasivităţi din partea sa şi nesoluţionarea într-un termen rezonabil a solicitărilor de acordare a despăgubirilor la care s-a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi, ordinea de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. fiind stabilită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., în privinţa imobilelor pentru care se solicită a se urma această procedură, fiind făcute progrese în ce priveşte evaluarea, mai puţin în privinţa dosarului cu nr. 4608/CC pentru care a fost necesară solicitarea de înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului şi declaraţii ale reclamanţilor în formă autentică, cu detalii privind descrierea imobilului, reclamanţii din rea credinţă, neluând măsurile necesare pentru completarea acestui dosar.
A solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamanţi.
Reclamantul OG critică sentinţa instanţei de fond prin aceea că nu a fost elucidată problema amplasării celor două prăvălii ce fac obiectul ordinului Prefecturii judeţului Neamţ din 19 octombrie 2005, acestea fiind prezentate ca fiind situate pe străzi diferite, deşi au fost amplasate pe aceeaşi stradă precum şi problema efectuării unor plăţi cu titlu de despăgubiri către sora sa S.G., recurentul întemeindu-şi recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse potrivit considerentelor ce se cor arăta în continuare.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru evaluarea unor imobile cuprinse în ordinele Prefectului judeţului Neamţ, din 19 octombrie 2005, pârâta fiind învinuită pentru nerespectarea unui termen rezonabil în rezolvarea acestei cereri.
Recurenta - pârâtă susţine că învinuirea ce i se aduce este neîntemeiată, deoarece în rezolvarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor trebuie respectată procedura prevăzută de titlul VII al Legii nr. 247/2005, ordinea de soluţionare a dosarelor fiind cea stabilită prin decizie a C.C.S.D. şi fiind una de natură obiectivă, în funcţie de data înregistrării dosarelor.
De altfel, dosarele aferente ordinelor, au primit o rezolvare, pentru primul dosar efectuându-se raportul de evaluare şi urmând a fi supus aprobării în şedinţa C.C.S.D. în vederea emiterii deciziei conţinând titlu de despăgubire, iar pentru cel de-al doilea dosar fiind notificat evaluatorul prin adresa din 9 februarie 2009, în vederea efectuării raportului de evaluare.
Pentru cel de-al treilea dosar ce poartă nr. 4608/CC aferent ordinului Prefectului judeţului Neamţ, recurenta - pârâtă susţine că nu poate fi înaintat evaluatorului pentru că nu conţine informaţii detaliate privind construcţiile demolate, respectiv pentru fiecare construcţie în parte, destinaţia, suprafaţa, regimul de înălţime, anul edificării, utilitate, instalaţii, informaţii necesare pentru întocmirea raportului de evaluare.
Dar, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordinul Prefectului judeţului Neamţ, şi mai ales din referatul privind propunerea de acordare de despăgubiri aferente acestor imobile, rezultă că aceste imobile au fost identificate, fiind descrisă compunerea acestora, vechimea pe care o aveau şi faptul că au fost supuse unor „reparaţiuni radicale".
Descrierea acestor imobile din referatul ce conţine propuneri de acordare de despăgubiri coroborată cu înscrisurile existente la dosar (declaraţii autentificate ce cuprind descrierea imobilelor însoţite de schiţe ale acestora) oferă elementele necesare unui evaluator pentru evaluarea acestor imobile.
Aceasta în condiţiile în care cu toate diligenţele depuse de reclamanta S.G. nu s-au găsit documente oficiale la Arhivele Statului sau la autoritatea ce a avut în custodie casele naţionalizate.
Este adevărat că, prelungirea termenului de soluţionare a cererii s-a datorat şi acestor informaţii suplimentare pe care recurenta - pârâtă le-a solicitat cu privire la aceste imobile, dar tot atât de adevărat este şi faptul că aceasta nu poate fi exonerată de obligaţia ce-i revenea de a face demersurile necesare pentru rezolvarea într-un termen rezonabil a unor astfel de cereri ce privesc dreptul la despăgubiri, sens în care în mod corect a apreciat instanţa de fond a fi obligată.
De respectarea acestui termen rezonabil este ţinută în primul rând recurenta - pârâtă, autoritate care are printre atribuţiile sale exclusive pe aceea a luării tuturor măsurilor ce se impun pentru rezolvarea într-un termen cât mai scurt a solicitărilor privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat şi care nu mai pot fi restituite în natură.
Aşa fiind, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul formulat de pârâtă este nefondat şi urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
Cât priveşte recursul declarat de reclamantul OG, analizat prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa de control judiciar constată că este nefondat, cererile respective nefăcând obiectul cererii de chemare în judecată, motiv pentru care nu au fost analizate nici de instanţa de fond, fiind formulate pentru prima dată prin cererea de recurs.
Solicitările sale prin motivele de recurs exced aşadar cadrului procesual circumscris la obligarea C.C.S.D. pentru a efectua demersuri în vederea evaluării imobilelor şi a emite deciziile reprezentând titluri de despăgubire.
În conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de OG şi S.G., respectiv de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 13/F/CA - Fisc din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4494/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4736/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
