ICCJ. Decizia nr. 4736/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4736/2009
Dosar nr. 11212/3/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.L. a chemat în judecată pârâtul F.P., solicitând respectarea deciziei A.V.A.S. nr. 314 din 8 noiembrie 2005 şi a deciziei Primarului municipiului Bucureşti nr. 5501 din 6 martie 2006.
Ulterior, cererea a fost precizată în sensul de a chema în judecată pârâta A.N.R.P., contestând adresa din 10 octombrie 2007 emisă de această pârâtă, prin care dosarul înaintat de Primăria Municipiului Bucureşti, C.C.S.D., a fost trimisă spre reevaluare Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, deşi prin dispoziţia emisă de Primarul General şi prin Decizia A.V.A.S. nr. 314/2005 s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantului, pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2, Comisia Centrală din cadrul A.N.R.P. a trimis dosarul spre reevaluare.
Iniţial, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti care, prin sentinţa civilă nr. 1813/2008, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1313 din 27 martie2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că soluţia pârâtei privind trimiterea dosarului la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 este legală, deoarece se impune efectuarea unei expertize topografice, având ca obiect identificarea parcelei menţionată în chitanţa din 6 octombrie 1936, cu unul dintre cele două numere, 7 sau 9.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul F.L., în care arată că imobilul pentru care solicită acordarea despăgubirilor este situat în Bucureşti, la nr. 9, imobil ce a fost expropriat, iar cel de la nr. 7, există şi nu a fost demolat.
Se obligă să depună la dosar expertiza topografică cerută de A.N.R.P.
A fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul N.V.V. din care rezultă că terenul de la nr. 9 a fost demolat şi a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 149/1976.
A.N.R.P. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul este beneficiarul deciziei nr. 314 din 8 noiembrie 2005 emisă de A.V.A.S., prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii pentru o suprafaţă de teren de 190 m.p. şi al dispoziţiei din 6 martie2006 a Primarului municipiului Bucureşti prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată din Bucureşti, sector 2.
Pentru că existau neconcordanţe cu privire la amplasarea terenului de 190 m.p., C.C.S.D. a trimis dosarele ce au fost conexate la A.V.A.S. în vederea întocmirii unui raport de expertiză.
Acest raport de expertiză nu a fost efectuat, dar dosarul a fost restituit C.C.S.D. de către A.V.A.S.
Acesta este motivul pentru care reclamantul - recurent nu poate beneficia de despăgubirile propuse pentru imobilul demolat şi pentru terenul aferent.
În prezenta cauză, reclamantul a contestat adresa prin care C.C.S.D. a restituit dosarul către A.V.A.S. dar, aşa cum chiar recurentul recunoaşte, nu există niciun motiv de nelegalitate a acestei adrese.
Recunoaşterea recurentului este dovedită cu faptul că a procedat la efectuarea unei expertize tehnice care să identifice suprafaţa de teren, raport de expertiză pe care recurentul l-a depus la dosar.
Însă, pentru soluţionarea cererilor sale se impune ca expertiza să fie depusă la C.C.S.D. pentru a se putea analiza şi urma procedura prevăzută de titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.L. împotriva sentinţei împotriva sentinţei civile nr. 1313 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4669/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4810/2009. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
