ICCJ. Decizia nr. 4458/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4458/2009
Dosar nr. 260/54/2009
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 aprilie 2008, reclamanţii P.E., N.C., S.R.I., B.A., P.R.G., P.Z., B.G., G.I., C.M., R.C., M.A., P.V.N., P.V., H.V., S.N., O.A., D.E., R.A., F.F., P.V.I.I., T.V., D.P.C., M.A., M.F., C.T., T.M., G.N., U.V., T.F., T.A., B.V., S.S., B.C., R.M., V.I., A.O., R.G., P.G. şi C.I. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii A.P.I.A., A.P.I.A., centrul judeţean Gorj, şi M.A.D.R. să se dispună anularea deciziei din 3 ianuarie 2008 emisă de directorul general al A.P.I.A., reîncadrarea salarială a reclamanţilor potrivit anexei nr. 2 a OG nr. 6/2007, modificată şi completată prin OG nr. 9/2008 şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale reactualizate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt funcţionari publici la A.P.I.A., centrul judeţean Gorj, fiind salarizaţi potrivit clasei de încadrare, gradului profesional şi treptei de salarizare până la data de 31 decembrie 2007, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 2 a OG nr. 6/2007, dar după intrarea în vigoare a OUG nr. 89/2007 au fost încadraţi conform prevederilor anexei nr. 3 a actului normativ sus menţionat.
Reclamanţii au învederat că reîncadrarea lor, începând cu data de 1 ianuarie 2008, pe grilele de salarizare ale anexei nr. 3 reprezintă o măsură arbitrară şi abuzivă, de natură să le vatăme drepturile recunoscute prin art. 53 din Constituţie.
Pârâţii M.A.D.R. şi A.P.I.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că reclamanţii nu au dovedit îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 31 din OG nr. 2/2006 şi nr. 6/2007.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 132 din 16 aprilie 2009, prin care a admis acţiunea, a anulat în parte Decizia din 3 ianuarie 2008 emisă de A.P.I.A. Bucureşti cu privire la art. 1 alin. (2) şi referitor la reclamanţi, a obligat pârâta A.P.I.A. să menţină salarizarea reclamanţilor începând cu data de 1 ianuarie 2008 în conformitate cu anexa nr. 2 din OG nr. 6/2007 şi a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi băneşti între cele stabilite conform anexei nr. 2 din OG nr. 6/2007 şi cele plătite efectiv conform anexei nr. 3 din acelaşi act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2008, în cuantum actualizat la data plăţii efective.
Instanţa de fond a respins excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile, reţinând că Decizia nr. 13/2008, prin care s-a luat măsura încadrării şi salarizării reclamanţilor conform anexei nr. 3 din OG nr. 6/2007, nu a fost comunicată acestora, ceea ce echivalează cu refuzul soluţionării unei cereri în termen legal, ipoteză reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În această ipoteză, instanţa de fond a considerat că reclamanţii sunt oricând în termen să conteste actul administrativ de stabilire a salariilor.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că modificările dispuse în structura A.P.I.A. prin OUG nr. 89/2007 nu au produs efecte juridice în privinţa salarizării funcţionarilor acestei instituţii publice şi ai centrelor sale judeţene, astfel că prin Decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008 s-a adăugat la lege, în sensul reîncadrării salariale a funcţionarilor publici în anexa nr. 3 a OG nr. 6/2007, ca o consecinţă a dobândirii personalităţii juridice de către serviciile publice deconcentrate.
Din acest motiv, instanţa de fond a considerat că sunt neîntemeiate argumentele invocate de pârâte şi anume că, prin OUG nr. 89/2007 s-a modificat structura organizatorică a A.P.I.A. Bucureşti şi fostele sucursale judeţene fără personalitate juridică s-au transformat în centre judeţene cu personalitate juridică, având calitatea de ordonatori terţiari de credite.
Instanţa de fond a reţinut că OUG nr. 89/2007 a produs consecinţe numai în privinţa organizării A.P.I.A., fără a determina reîncadrarea funcţionarilor agenţiei sub aspectul drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii A.P.I.A. şi M.A.P.D.R., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
Recurenta A.P.I.A. a susţinut că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile, care este obligatorie anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 31 din OG nr. 6/2007.
Recurentul M.A.P.D.R. a criticat soluţia de admitere a cererii de chemare a sa în judecată, susţinând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece intimaţii - reclamanţi sunt în raporturi de serviciu cu A.P.I.A., care de altfel a şi emis Decizia administrativă contestată în cauză.
Pe fondul cauzei, recurenţii au susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile OUG nr. 89/2007, fără a avea în vedere că reîncadrarea salarială a personalului centrelor judeţene s-a realizat ca urmare a reorganizării A.P.I.A.
Recurenţii au învederat că OUG nr. 89/2007 nu face referire expresă la reîncadrarea funcţionarilor publici ai centrelor judeţene, însă din coroborarea prevederilor Legii nr. 1/2004 cu acelea ale OG nr. 6/2007, modificată şi completată prin OG nr. 9/2008, rezultă că şi centrele judeţene fac parte din categoria instituţiilor subordonate autorităţilor sau instituţiilor publice centrale, ceea ce impune salarizarea personalului din aceste centre potrivit anexei nr. 3 la OG nr. 6/2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia de procedură având ca obiect una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii formulate pe calea contenciosului administrativ.
Conform prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege.
Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare prevede în art. 7 alin. (1) că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Intimaţii - reclamanţi aveau obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile şi potrivit legii speciale, incidentă în cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 31 din OG nr. 6/2007, soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi care se acordă în baza acestei ordonanţe, este de competenţa ordonatorilor de credite, iar împotriva soluţiei dată contestaţiei administrative, persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
Instanţa de fond a apreciat eronat că intimaţii - reclamanţi nu aveau obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile pentru că nu le-a fost comunicată Decizia nr. 13 din 3 ianuarie 2008, deşi aceştia nu au formulat nicio cerere pentru efectuarea comunicării şi în mod necontestat au luat cunoştinţă în mod individual de consecinţele actului respectiv, prin reducerea cuantumului drepturilor salariale, comunicată la data de 19 martie 2008, astfel cum s-a şi reţinut în considerentele hotărârii atacate.
Intimaţii - reclamanţi au susţinut fără temei că nu aveau obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile în raport de calitatea lor de funcţionari publici şi de prevederile Legii nr. 188/1999, dat fiind că prin acest act normativ nu s-a reglementat o procedură derogatorie de la Legea nr. 554/2004 pentru acţiunile în justiţie de natura celei formulate în cauză.
În consecinţă, se constată că prezenta acţiune a fost formulată fără îndeplinirea procedurii prealabile pentru revocarea în tot sau în parte a deciziei contestate şi pentru schimbarea încadrării salariale a intimaţilor - reclamanţi, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la OG nr. 6/2007.
Pentru considerentele expuse şi faţă de care nu se mai impune a fi cercetate celelalte critici formulate de recurenţi, Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi va respinge acţiunea formulată de intimaţii-reclamanţi pentru lipsa procedurii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.A.P.D.R. şi de A.P.I.A. împotriva sentinţei nr. 132 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor pentru lipsa procedurii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4457/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4494/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
