ICCJ. Decizia nr. 4775/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4775/2009
Dosar nr. 5505/2/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3140, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii P.L., D.M.N., G.A., M.I.M., M.I., M.R.Ş., M.C.F., N.L., P.E.C., S.M.I., A.R., A.C.M., A.O.M., A.C., A.A.R., A.S.C., A.M.D., A.T.L., A.A.C., A.G., B.S.M., B.A.M., B.A.M., B.G.I., B.I., B.C., B.R., B.I.C.D., B.D.E., B.D.M., B.A., B.R., C.I., C.G., C.D., C.B., C.C., C.R.D., C.S., C.M., C.R., C.T.M., C.I., C.P., C.I., C.M., C.M., C.N.V., C.D.I., C.C.G., C.I., C.S., C.N., C.R., C.I.M., D.O.M., D.I., D.C.Ş., D.C., D.I., D.M.A., D.G., D.E.C., D.S., D.V., D.P., D.M., D.A., D.C.M., D.G., D.D., F.G., F.F., F.R., F.T., F.V., G.L., G.I.O., G.A., G.E., G.I.I., G.L., G.S.C., G.A.G., G.D., G.M.M., G.L., G.G., HG, I.E.L., I.A., I.V., I.N., I.G., I.D.A., I.L., I.A., I.M., I.G.L., I.M., J.B.L., K.N., L.A., L.G., L.G., L.G.M., L.A.M., L.A.B., L.N., L.E.A., M.M., M.E., M.S., M.I., M.A., M.I., M.M., M.C., M.G., M.M.E., M.L.E., M.I.C., M.L.M., M.L.M., M.M., M.R., M.M.O., M.A.M., M.D.L.M., M.M., M.V., M.A., M.C., M.L., M.M.V., N.E., N.I., N.M., N.T., O.L.M., O.A., P.E., P.A.C., P.M., P.M., P.A.M., P.A.D., P.C., P.C., P.M.E.C., P.A., P.P., P.I.F., P.M., P.A.M., P.C., P.E., P.L., P.M., P.S.G., P.V.S., P.V., P.L., R.G., R.B., R.R., R.M.M., S.T., S.D., S.M., S.G., S.G., S.A.S., S.E., S.S., S.L.E., S.I., S.N.L., S.M.V., S.A., S.G., S.I., S.F., S.T., S.S., S.E., S.R., S.M., S.M., S.E., S.C.I., T.M.M., T.S., T.S., T.E., T.S., T.L.R., T.V.E., T.V., T.D., T.A., T.D.A., T.S., V.A.I., V.M., V.E.J., V.B., V.D., V.G., V.D., V.R., V.E.L., Z.D.D., B.L.D., M.M.S., N.C., N.S.I., I.C., A.M., V.A., B.V., V.D., C.A., I.G., D.A., D.L.N., M.S., F.C., O.M., A.G., F.S., F.D., M.L., D.M., C.V., C.A., D.E., C.C., R.C., I.R., P.L.G., A.R., A.C.M., C.S., D.C.M., I.V., I.D.A., L.N., M.V., P.S.G., T.V., V.B., M.V. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C., având ca obiect obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul treptei de salarizare, în acelaşi procent, conform art. 31 alin. (1) lit. c) şi d) în Legea nr. 188/1999, retroactiv, pentru 3 ani în urmă începând cu data introducerii acţiunii.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului şi suplimentul gradului, fără a se prevedea însă care este valoarea acestor două suplimente, situaţie menţinută şi după modificarea legii când suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Un alt argument reţinut de instanţa de fond a fost acela că potrivit art. 29 alin. (3) din legea susmenţionată salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru aceştia şi o asemenea lege unitară nu a fost adoptată, iar ordonanţele în care au fost enumerate sporurile, primele, premiile şi alte drepturi salariale ce se acordă funcţionarilor publici şi cuantumul acestora - este vorba de OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 şi OG nr. 6/2007 – nu menţionează sporurile solicitate de reclamanţ.
Apreciind că, sub aspect formal drepturile reclamanţilor au reglementare dar nu şi conţinut determinat, iar determinarea conţinutului lor nu intră în atribuţiile instanţei de judecată, curtea de apel a respins acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.
Aceştia au susţinut, în esenţă, în cele trei recursuri declarate că, în mod greşit instanţa de fond a golit de conţinut o normă a cărei menire este să producă efecte juridice şi care nu există doar pur formal.
Au fost invocate în acest sens dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. c) C. muncii privind obligaţia angajatorilor de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, prin raportare la art. 31 din Statutul funcţionarilor publici care prevede expres structura salariului cuvenit acestora.
În acest context s-a mai susţinut că instanţa nu poate refuza aplicarea legii interpretând-o în sensul în care nu produce efecte deoarece în acest mod încalcă dreptul fundamental la salarizare al recurenţilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acelaşi articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
Prin OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În raport de aceste dispoziţii legale şi în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu există bază legală pentru cuantificarea şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcţionarilor publici este necesar, fie adoptarea unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.
În condiţiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi băneşti ar însemna obligarea autorităţii ori a instituţiei publice angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat şi, în consecinţă, pronunţarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.
Pe cale de consecinţă nu are relevanţă existenţa unei practici judiciare contrare, în condiţiile în care nu există bază legală pentru calcularea şi acordarea celor două drepturi băneşti.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P.L., D.M.N., G.A., M.I.M., M.I., M.R.Ş., M.C.F., N.L., P.E.C., S.M.I., A.R., A.C.M., A.O.M., A.C., A.A.R., A.S.C., A.M.D., A.T.L., A.A.C., A.G., B.S.M., B.A.M., B.A.M., B.G.I., B.I., B.C., B.R., B.I.C.D., B.D.E., B.D.M., B.A., B.R., C.I., C.G., C.D., C.B., C.C., C.R.D., C.S., C.M., C.R., C.T.M., C.I., C.P., C.I., C.M., C.M., C.N.V., C.D.I., C.C.G., C.I., C.S., C.N., C.R., C.I.M., D.O.M., D.I., D.C.Ş., D.C., D.I., D.M.A., D.G., D.E.C., D.S., D.V., D.P., D.M., D.A., D.C.M., D.G., D.D., F.G., F.F., F.R., F.T., F.V., G.L., G.I.O., G.A., G.E., G.I.I., G.L., G.S.C., G.A.G., G.D., G.M.M., G.L., G.G., HG, I.E.L., I.A., I.V., I.N., I.G., I.D.A., I.L., I.A., I.M., I.G.L., I.M., J.B.L., K.N., L.A., L.G., L.G., L.G.M., L.A.M., L.A.B., L.N., L.E.A., M.M., M.E., M.S., M.I., M.A., M.I., M.M., M.C., M.G., M.M.E., M.L.E., M.I.C., M.L.M., M.L.M., M.M., M.R., M.M.O., M.A.M., M.D.L.M., M.M., M.V., M.A., M.C., M.L., M.M.V., N.E., N.I., N.M., N.T., O.L.M., O.A., P.E., P.A.C., P.M., P.M., P.A.M., P.A.D., P.C., P.C., P.M.E.C., P.A., P.P., P.I.F., P.M., P.A.M., P.C., P.E., P.L., P.M., P.S.G., P.V.S., P.V., P.L., R.G., R.B., R.R., R.M.M., S.T., S.D., S.M., S.G., S.G., S.A.S., S.E., S.S., S.L.E., S.I., S.N.L., S.M.V., S.A., S.G., S.I., S.F., S.T., S.S., S.E., S.R., S.M., S.M., S.E., S.C.I., T.M.M., T.S., T.S., T.E., T.S., T.L.R., T.V.E., T.V., T.D., T.A., T.D.A., T.S., V.A.I., V.M., V.E.J., V.B., V.D., V.G., V.D., V.R., V.E.L., Z.D.D., B.L.D., M.M.S., N.C., N.S.I., I.C., A.M., V.A., B.V., V.D., C.A., I.G., D.A., D.L.N., M.S., F.C., O.M., A.G., F.S., F.D., M.L., D.M., C.V., C.A., D.E., C.C., R.C., I.R., P.L.G., A.R., A.C.M., C.S., D.C.M., I.V., I.D.A., L.N., M.V., P.S.G., T.V., V.B., M.V. împotriva sentinţei civile nr. 3140 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4768/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4835/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
