ICCJ. Decizia nr. 4932/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4932/2009
Dosar nr. 157/54/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2009 reclamantul T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D., obligarea pârâtelor să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv din Craiova, să-i plătească daune morale în sumă de 50.000 lei şi 100 lei/zi de întârziere începând cu data pronunţării hotărârii până la executarea efectivă a acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001 prin Dispoziţia nr. 9037 din 25 mai 2005, primarul municipiului Craiova a acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, în limita sumei de 475.000.000 lei, pentru imobilul de la adresa sus indicată.
Dosarul a fost înaintat A.N.R.P., şi, cu toate că a formulat cerere pentru eliberarea titlurilor, totuşi, C.C.S.D. nu a respectat această obligaţie legală.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 52 din 13 februarie 2009, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului Decizia reprezentând titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv din Craiova, conform dispoziţiei nr. 9037 din 25 mai 2005, emisă de primarul municipiului Craiova.
Cu privire la primul capăt de cerere, s-a reţinut că reclamantul a început procedura de recuperare a unui bun al său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală pronunţându-se la 21 aprilie 2005 şi că, ulterior transmiterii dosarului către pârâte, reclamantul a întreprins mai multe demersuri pentru valorificarea dreptului său, cererile sale nefiind soluţionate în mod favorabil.
S-a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Referitor la cererea de acordare a daunelor cominatorii şi la cea de acordare a daunelor morale, prima instanţă a reţinut că soluţia de respingere se impune, întrucât, prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
3. Recursurile declarate de pârâte
Împotriva susmenţionatei sentinţe au declarat recurs atât pârâta A.N.R.P. cât şi pârâta C.C.S.D., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.1. Recursul declarat de A.N.R.P.
Recurenta critică hotărârea primei instanţe pentru modul în care a soluţionat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive pe care a invocat-o prin întâmpinare.
Recurenta arată că excepţia trebuia admisă, în raport de faptul că are atribuţii distincte de cealaltă recurentă. Consideră că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a ignorat HG nr. 34/2009 şi HG nr. 361/2005.
3.2.Recursul declarat de C.C.S.D.
Această recurentă nu şi-a structurat criticile formulate la adresa hotărârii Curţii de apel, dar, din modul cum au fost expuse, rezultă că vizează următoarele aspecte:
a) nu s-a analizat apărarea referitoare la imposibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în lipsa comunicării situaţiei dezbaterii succesiunii defunctei T.V., de către intimat;
b) instanţa de fond a ignorat în mod vădit prevederile legislaţiei interne în vigoare, motivându-şi hotărârea numai pe dispoziţiile C.E.D.O.;
c) în speţă s-a întocmit raportul de evaluare, care a fost comunicat intimatului, la data de 4 martie 2009, acesta fiind de acord cu rezultatul evaluării.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul T.N. nu a formulat întâmpinare.
În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., intimata C.C.S.D. a depus Decizia nr. 5060 din 30 iunie 2009 prin care a emis titlu de despăgubire în favoarea intimatului, în nume propriu, cât şi ca moştenitor al defunctei T.V., în cuantum de 476.978,61 lei.
II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma celor două recursuri prezentate la pct. 1.3. şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursul declarat de pârâta A.N.R.P. este fondat.
1. Argumentele de drept reţinute în soluţionarea recursului A.N.R.P.
Singura entitate abilitată de lege să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubire este C.C.S.D.
Această concluzie rezultă din prevederile art.13 alin. (1) din Titlul VII privind Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora:
„Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului Ministru – C.C.S.D. denumita in continuare Comisia Centrală care are, în principal, următoarele atribuţii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire
b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi".
Atribuţiile A.N.R.P. în procedura administrativă reglementată de acelaşi titlu din Legea nr. 247/2005 vizează o etapă ulterioară deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Astfel, potrivit art. 18 alin. (1):
„După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată",
Ca urmare, recursul acestei pârâte este fondat şi va fi admis cu consecinţa modificării sentinţei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii pasive a A.N.R.P., cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de A.N.R.P.
2. Argumentele de fapt şi de drept reţinute în soluţionarea recursului declarat de C.C.S.D.
Intimatul-reclamant a dedus spre soluţionare refuzul nejustificat al autorităţii recurente de a emite titlu de despăgubire, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Craiova, imposibil de restituit în natură, în baza Dispoziţiei nr. 9037 din 25 mai 2005 a primarului acestui municipiu.
Dispoziţia indicată, împreună cu documentaţia aferentă, au fost transmise Secretariatului Comisiei Centrale, constituindu-se astfel Dosarul cu nr. 19017/CC. Spre deosebire de toate celelalte instituţii publice sau private, recurenta C.C.S.D. nu indică în nicio situaţie alături de numărul dosarului şi data sau măcar anul înregistrării sale.În orice caz, în cauza de faţă, afirmaţia intimatului că dosarul său a fost înregistrat la recurentă „în cursul anului 2006" nu a fost combătută de recurente.
Cu toate acestea, abia la data de 30 iunie 2009, după aproximativ trei ani, recurenta C.C.S.D. a adoptat Decizia nr. 5060 prin care s-a emis titlul de despăgubire solicitat.
Din simpla expunere cronologică anterioară rezultă că soluţia fondului este corectă, neexistând nicio raţiune pentru ca procedura administrativă reglementată de Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să dureze trei ani.
În concret, referitor la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
a) Decesul numitei T.V. a survenit la peste doi ani de la înregistrarea Dosarului nr. 19077/ CC.
Recurenta nu a învederat nicio justificare rezonabilă pentru întârzierea soluţionării dosarului în această perioadă. Abia la data de 27 noiembrie 2008 şi numai după insistenţele intimatului, concretizate în scrisoarea trimisă la 17 mai 2008 (fila 3-4, dosar fond) recurenta a recunoscut că „până la data prezentei, dosarul dvs. nu a fost repartizat unui consilier în vederea analizării şi transmiterii către un evaluator autorizat", invocând, totodată, lipsa unui certificat de calitate succesorală . Lipsa acestui înscris nu constituie însă un motiv temeinic, de natură a înlătura caracterul nerezonabil al duratei procedurii administrative şi pentru că actul administrativ putea fi emis pe numele moştenirii numitei T.V., efectul acestuia urmând a se produce, în mod evident, numai în patrimoniul persoanelor care şi-ar fi demonstrat calitatea de succesor.
b) Afirmaţia recurentei din cuprinsul acestui motiv de recurs este vădit tendenţioasă.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Constituţi.
„Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Cum atât Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi primul Protocol adiţional la Convenţie au fost ratificate prin Legea nr. 30/1994, aceste reglementări internaţionale fac parte din dreptul intern. În plus, în raport de art. 20 din Constituţie ele se aplică cu prioritate ori de câte ori conţin reglementări mai favorabile.
Prin urmare, prima instanţă a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O. constatând cu justeţe că dreptul la un proces echitabil presupune derularea procedurilor contencioase, care includ în materia examinată şi procedura administrativă prevăzută de Capitolul V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, într-un termen rezonabil.
Or, recurenta C.C.S.D. a încălcat aceste dispoziţii legale împiedicându-l pe intimat să se bucure de „bunul" său în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.
c) Într-adevăr, pe parcursul soluţionării acestei cauze, în recurs, recurenta a emis actul administrativ solicitat Decizia nr. 5060 din 30 iunie 2009. Acest fapt nu poate conduce însă la admiterea recursului, ci are doar semnificaţia recunoaşterii legitimităţii solicitărilor intimatului şi reprezintă un act de executare benevolă a sentinţei Curţii de apel.
3. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1. şi II.2., în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P. şi se va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii faţă de aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, se va respinge recursul declarat de C.C.S.D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 52 din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului faţă de A.N.R.P., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4910/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5469/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
