ICCJ. Decizia nr. 4835/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4835/2009
Dosar nr. 1073/46/2008
Şedinţa publică de 4 noiembrie la 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 decembrie 2008, reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, Şeful acestui inspectorat şi M.I.R.A. să se dispună revocarea Ordinului M.A.I. nr. 1/10637/2005, obligarea pârâţilor să emită un nou ordin, prin care să fie reintegrat în funcţia avută anterior şi să-i plătească drepturile băneşti cuvenite, de la data emiterii ordinului contestat şi până la reîncadrareaefectivă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul M.A.I. nr. 1/0637/2005 a fost nelegal înlăturat din funcţia de şef birou cazarmare intendenţă şi i s-a atribuit funcţia de ofiţer specialist I, deşi ocupase funcţia pe baza concursului organizat în anul 1999 şi de la data numirii sale, nu a săvârşit nici o abatere disciplinară.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş a solicitat reînfiinţarea postului de şef birou cazarmare intendentă, ceea ce dovedeşte că desfiinţarea acestuia la data eliberării sale din funcţie a fost nelegală.
Pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş a invocat excepţiile privind lipsa calităţii sale procesuale pasive şi tardivitatea acţiunii.
Pârâtul M.I.R.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivând că reclamantul nu aîndeplinit procedura prealabilă reglementată de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 60/F-C din 18 martie 2009,prin care a respins excepţiile invocate de autorităţile pârâte, a admis în parte acţiunea, a anulat parţial Ordinul M.A.I. nr. I/0637/2005, a obligat pârâţii să emită un nou ordin prin care reclamantul să fie reintegrat în funcţia avută anterior şi să-i plătească drepturile salariale cuvenite, de la data punerii în aplicare a acestui ordin şi până la reîncadrarea sa efectivă, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 1004 lei.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă cu motivarea că reclamantul a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile, prin mai multe petiţii către pârâţii în cauză, la care i s-a răspuns cu adresele din 17 noiembrie 2008, 23 decembrie 2008 şi 9 ianuarie 2009.
Excepţia tardivităţii acţiunii a fost respinsă faţă de împrejurarea că actul administrativ dedus judecăţii nu a fost comunicat şi nici adus la cunoştinţa reclamantului în altă modalitate.
Instanţa de fond a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş, reţinând că acesta a emis dispoziţia S nr. 4 din 1 ianuarie 2006, precum şi răspunsurile comunicate la petiţiile adresate de reclamant.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a considerat că pârâţii nu au respectat prevederile din OUG nr. 30/2007, Legea nr. 15/2008 şi HG nr. 416/2007, potrivit cărora, în cazul reorganizării unităţii, aveau obligaţia să-l numească pe reclamant într-o funcţie similară avută anterior.
De asemenea, s-a apreciat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 188/1999, care prevăd obligaţia comunicării actului administrativ de eliberare din funcţie în termen de 5 zile de la emitere, precum şi obligaţia de a se acorda funcţionarului public un preaviz de 30 de zile, urmând ca în această perioadă să i se pună la dispoziţie funcţii vacante corespunzătoare din cadrul instituţiei.
Faţă de încălcarea acestor prevederi legale, măsura luată de pârâţi a fost calificată ca fiind o sancţiune administrativă, aplicată fără îndeplinirea procedurii instituite prin lege, fără a se fi constatat vinovăţia reclamantului şi fără a i se asigura posibilitatea să formuleze apărări.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii M.A.I. şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de reclamantul M.V.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată în cauză pentru lipsa plângerii prealabile, întrucât intimatul-reclamant nu s-a adresat potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 M.A.I. pentru anularea ordinului considerat nelegal, înregistrând numai la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş sesizări cu privire la o serie de dispoziţii emise de conducerea acestui inspectorat.
Recurentul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş a criticat şi soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii acţiunii, arătând că intimatul-reclamant nu a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în raport de luna iulie 2006, când a cunoscut că i s-a desfiinţat postul, ca urmare a diminuării drepturilor salariale, precum şi în funcţie de data de 31 martie 2008, la care a întocmit raportul nr. 26083, în care a menţionat numărul ordinului contestat.
Acelaşi recurent a susţinut că în mod greşit a fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, dat fiind că nu a întocmit actul administrativ dedus judecăţii şi nu există temei pentru chemarea sa în judecată.
Pe fondul cauzei, recurenţii au susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, pentru că Ordinul M.A.I. nr. I/0637/2005 a avut ca obiect reorganizarea statelor de organizare ale inspectoratelor de poliţie judeţene din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi în cadrul acestora nu s-a mai prevăzut Biroul cazarmare-intendenţă, astfel că intimatul-reclamant a fost greşit reintegrat într-o funcţie care nu mai există.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 decembrie 2008 a fost formulată cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni prevăzut la alin. (1) din acelaşi text de lege, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoştinţă.
Excepţia tardivităţii acţiunii, invocată în baza prevederilor legale susmenţionate, a fost greşit respinsă de instanţa de fond faţă de împrejurarea că Ordinul nr. I/0637/2005 nu a fost comunicat intimatului-reclamant, fără a se avea însă în vedere că a luat cunoştinţă de acest act administrativ la data aplicării lui, prin dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş nr. S/5 din 15 ianuarie 2006 de numire a sa în funcţia de ofiţer specialist I, în cadrul compartimentului cazarmare-intendenţă.
De asemenea, se reţine că, în conformitate cu Ordinul M.A.I. nr. 132/2004, prin dispoziţia de repunere în stat, ca urmare a numirii într-o funcţie inferioară celei deţinute, intimatul-reclamant a continuat să primească pe o perioadă de 6 luni drepturile băneşticuvenite pentru funcţia avută anterior şi în consecinţă, de la data de 1 iulie 2006 a avut cunoştinţă de modificarea adusă raporturilor sale de funcţie, ca urmare a diminuării drepturilor băneşti, prin neacordarea sporului de conducere.
Intimatul-reclamant nu a contestat această situaţie de fapt, astfel cum rezultă şi din raportul nr. 26083 din 31 martie 2008, întocmit în vederea reîncadrării sale în funcţia de conducere deţinută anterior.
Această cerere a fost motivată de intimatul-reclamant de posibilitatea reînfiinţării postului de şef birou cazarmare - intendenţă, fără a se invoca necunoaşterea Ordinului M.A.I. nr. I/0637/2005 şi fără a se solicita comunicarea acestuia.
În consecinţă, soluţia dată excepţiei de tardivitate a acţiunii este rezultatul interpretării greşite de către instanţa de fond a prevederilor legale care reglementează termenele de formulare a acţiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ şi a elementelor de fapt dovedite în cauză cu privire la data de când se calculează aceste termene.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului M.V. ca fiind tardiv formulată.
Faţă de soluţia dată recursurilor, ca urmare a admiterii unei excepţii de procedură, se constată că nu se mai impune să fie examinate celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.A.I. şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş împotriva sentinţei civile nr. 60/F-C din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea reclamantului M.V. ca fiind tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4775/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4902/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
