ICCJ. Decizia nr. 4911/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4911/2009
Dosar nr. 1005/35/2008
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea precizată la data de 12 noiembrie 2008, reclamanta SC P. SRL, Satu Mare (fostă SC L.G.T. SRL) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. Satu Mare, obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă totală de 1.561.694,57 ROL, reprezentând dobânda legală aferentă sumelor încasate din patrimoniul societăţii reclamante în baza procesului-verbal de control, din care 1.559.737,25 ROL dobânda legală aferentă sumei de 5.218.576,84 ROL reprezentând obligaţii principale de plată stabilite prin actul de control şi 1.957,32 ROL dobânda legală aferentă sumei de 2.133,84 ROL reprezentând impozit pe profit stabilit în plus, conform expertizei contabile efectuate în cauză.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal de control nr. RR/2004, pârâta D.G.F.P. Satu Mare i-a stabilit în sarcină obligaţia de a achita suplimentar suma de 52.186.065.996 ROL, reprezentând impozit pe veniturile realizate de persoanele nerezidente şi dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere la impozitele stabilite suplimentar şi a calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 21.240.411ROL, sumă cu care a fost diminuat impozitul pe profit virat în plus de societatea reclamantă.
Împotriva actului de control menţionat şi a deciziei nr. 74/2004 emisă de pârâta A.N.A.F. în cadrul recursului administrativ ierarhic exercitat de reclamantă, societatea a promovat acţiune în condiţiile Legii contenciosului administrativ, care a fost admisă, fiind, în mod irevocabil, anulate actele administrative atacate, în parte, cu privire la suma totală de 52.186.065.996 ROL, reprezentând impozit pe venitul persoanelor nerezidente, majorări, penalităţi şi dobânzi de întârziere, precum şi la măsura diminuării impozitului pe profit virat suplimentar.
Până la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile cu privire la anularea actelor fiscale indicate, respectiv a deciziei nr. 4043/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta D.G.F.P. Satu Mare a procedat la executarea silită a respectivelor acte şi a încasat din conturile societăţii suma de 52.186.065.996 ROL reprezentând debit principal şi suma de 4.881.542.431 ROL reprezentând obligaţii accesorii aferente.
După data pronunţării deciziei nr. 4043/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, societatea reclamantă a solicitat, prin cerere adresată pârâtei D.G.F.P. Satu Mare, restituirea sumei totale încasate, în cuantum de 57.088.848.838 ROL.
Reclamanta a susţinut că, pentru nerestituirea acestei sume de către pârâte, nu cere acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. prevăzută pentru restituirea sumelor datorate cu depăşirea termenului legal.
A precizat reclamanta că cererea sa are ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat prin încasarea de către D.G.F.P. Satu Mare a sumei de 5.708.233,89 RON din patrimoniul societăţii în baza unor acte administrativ fiscale nelegale, prin lipsirea societăţii de folosirea respectivelor sume, urmând ca, la evaluarea prejudiciului să se aplice dobânda prevăzută de art. 124 alin. (2) şi art. 120 alin. (7) C. proc. fisc.
2. Hotărârea primei instanţe.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009, a admis acţiunea şi în consecinţă, a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 1.854.218,54 RON cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 2.290,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin încheierea din 4 martie 2009, aceeaşi instanţă a obligat pe pârâţi în solidar şi la plata către reclamantă a dobânzii aferente sumei nerestituite de 489.626,89 RON, dobândă ce urmează a fi calculată de la data de 1 mai 2007 până la data plăţii sumei datorate de către pârâţi.
Pentru a pronunţa soluţia pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, urmare anulării parţiale a procesului-verbal de control nr. RR/2004, cu privire la suma de 52.186.065.996 ROL şi a măsurii diminuării impozitului pe profit virat în plus cu suma de 21.240.411 ROL, reclamanta este îndreptăţită la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul suportat de aceasta pentru lipsirea de posibilitatea folosirii acestei sume, încasate în temeiul unui act nelegal, pe perioada cuprinsă între achitarea în tranşe a acestei sume şi data restituirii de către organul de control, prejudiciu stabilit prin expertiza efectuată în cauză şi în care s-a ţinut cont de faptul că această sumă a fost achitată în mai multe tranşe.
Cu privire la reţinerea sumei de 488.183 RON, reprezentând accesorii ale obligaţiilor principale, stabilite prin deciziile nr. 346-349 din 22 iunie 2005, instanţa de fond a considerat că, întrucât obligaţiile principale de plată au fost anulate şi accesoriul urmează calea principalului, suma menţionată trebuia, de asemenea, restituită, fiind încasată, dar nedatorată.
Referitor la cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunţate, formulată de reclamantă, instanţa a apreciat că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., cu precizările formulate de societate la data de 19 ianuarie 2009 şi cu împrejurarea că aceasta este îndreptăţită la despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit prin lipsirea sa de folosinţa sumei de 489.626,89 RON pe perioada 25 mai 2005 - 30 aprilie 2007, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa nr. 19/CA/2009, precum şi la despăgubiri pentru perioada cuprinsă de la 1 mai 2007 până la data restituirii sumei, despăgubiri ce vor fi calculate la nivelul dobânzii prevăzute de C. proc. fisc.
3. Recursul declarat de pârâte.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Satu Mare, în nume propriu şi în numele pârâtei A.N.A.F., invocând dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, împotriva sentinţei şi a încheierii din 4 martie 2009, pronunţate în cauză de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs, în mod distinct, şi pârâta A.N.A.F., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat şi motivat de pârâta D.G.F.P. a Judeţului Satu Mare nu cuprinde nicio critică punctuală la adresa sentinţei atacate, ci prezintă istoricul litigiilor părţilor, insistând asupra motivelor cererii de chemare în judecată pe care recurenta le consideră nefondate.
Din expunerea prezentată de această recurentă, Înalta Curte decelează totuşi următoarele critici:
A). Lipsa de temei legal a cererii de restituire a accesoriilor în sumă de 488.153 RON.
Recurenta susţine că deciziile de calcul accesorii nr. 346, 347, 348 şi 349 din data de 22 iunie 2005 se bucură de prezumţia de legalitate, câtă vreme nu au fost desfiinţate pe cale administrativă sau judecătorească.
B). Concluziile raportului de expertiză contabilă contravin art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. şi pct. 2 Cap 1 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004.
La acest punct, recurenta insistă asupra faptului că debitul principal a fost restituit în termenul legal de 45 de zile de la data depunerii documentaţiei complete, aşa încât nu datorează dobânzi.
Pe lângă aspectele învederate de recurenta D.G.F.P. Satu Mare, recurenta A.N.A.F. formulează următoarele motive de recurs:
C). Instanţa de fond a ignorat împrejurarea că intimata nu a respectat procedura instituită de art. 120 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 şi pct. 1, 2, 4 şi 6 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004.
Această recurentă afirmă că societatea intimată nu poate pretinde dobânzi pentru restituirea cu întârziere a sumelor de la buget, întrucât nu a depus o astfel de cerere la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Ca atare, potrivit raţionamentului recurentei, singura posibilitate legală pe care o avea reclamanta era aceea de a solicita instanţei de contencios administrativ să oblige pe A.N.A.F. sau Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la soluţionarea cererii de acordare a dobânzilor iar nu la obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în cuantum de 1.854.218,54 ROL.
D). Cheltuielile de judecată au fost acordate cu încălcarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta arată că nu se află în culpă procesuală iar prin atitudinea sa în cursul procesului nu a determinat efectuarea niciunei cheltuieli. În plus, consideră că pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta trebuia să câştige irevocabil procesul, ceea ce nu era cazul la data pronunţării sentinţei.
Cât priveşte încheierea pronunţată de Curtea de Apel la data de 4 martie 2009, recurenta A.N.A.F. reiterează criticile expuse în cuprinsul motivului de recurs prezentat la lit. c).
4. Întâmpinarea formulată de intimata SC P. SRL, Satu Mare
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 septembrie 2009, intimata SC P. SRL, Satu Mare a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata susţine că, la fel ca la judecata cauzei în primă instanţă, recurentele au adoptat strategia confuziei obiectului acţiunii, în lipsa unor argumente care să reprezinte critici ale hotărârii recurate.
Răspunzând criticilor formulate de recurente, intimata arată în esenţă că:
A). Prin sentinţa nr. 99/CA din 02 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, irevocabilă prin decizia nr. 4775 din 16 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentele au fost obligate la restituirea sumei de 488.153 RON, reprezentând accesorii încasate nelegal.
B). Expertiza efectuată în cauză a fost contestată pur formal şi nu s-a cerut efectuarea unei contraexpertize.
C). Anterior promovării acţiunii, intimata-reclamantă a solicitat recurentelor-pârâte, prin cererile de acordare a despăgubirilor înregistrate sub nr. X din 30 octombrie 2006 la A.N.A.F. şi nr. Y din 27 octombrie 2006 la D.G.F.P. Satu Mare, repararea prejudiciului cauzat prin încasarea sumelor din conturile societăţii comerciale în baza unor acte administrative nelegale.
Atât în aceste cereri cât şi în acţiune a precizat că solicită obligarea pârâtelor la acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii contenciosului administrativ, iar nu plata dobânzilor la care se referă art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. Pentru calcularea despăgubirilor a fost avut în vedere cuantumul dobânzii prevăzut de art. 124 alin. (2) şi art. 120 alin. (7) din acelaşi Cod, pentru că aceste dispoziţii legale cuprind o evaluare legală a daunelor interese cuvenite contribuabililor.
D). Nefiind îndeplinită condiţia exoneratoare prevăzută de art. 275 C. proc. civ., în mod legal au fost obligate recurentele, care au „căzut în pretenţii”, la plata cheltuielilor de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
1. Argumentele de fapt şi de drept ale instanţei de recurs.
Examinând sentinţa şi încheierea atacate prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru motivele prezentate în continuare.
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea recurentelor-pârâte la plata despăgubirilor cuvenite pentru prejudiciul cauzat ca efect al emiterii unor acte administrativ fiscale anulate irevocabil prin hotărâri judecătoreşti, invocând, ca temei legal, dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004.
În esenţă, după cum s-a expus la pct. 12, în timp ce pe rolul instanţei judecătoreşti se afla acţiunea de anulare a deciziei nr. 74 din 22 martie 2004 a A.N.A.F. prin care se soluţionase contestaţia intimatei împotriva procesului-verbal de control nr. RR/2004 emis de D.G.F.P. a Judeţului Satu Mare, recurenta-pârâtă D.G.F.P. Satu Mare a încasat din conturile societăţii comerciale suma de 52.186.065.996 ROL, precum şi accesorii în valoare totală de 4.881.542.431 ROL.
Prin decizia nr. 4043 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţându-se recursul SC L.G.T. SRL Satu Mare (actuală SC P. SRL) au fost anulate actele administrativ fiscale atacate, pentru suma de 52.186.065.996 ROL reprezentând impozit asupra veniturilor obţinute de persoane nerezidente, majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere, precum şi măsura diminuării impozitului pe profit virat suplimentar.
Cât priveşte accesoriile stabilite prin deciziile nr. 346-349 din 22 iunie 2005 al D.G.F.P. Satu Mare, în cuantum de 4.881.542.431 ROL, prin sentinţa nr. 99/CA din 02 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, irevocabilă, s-a admis acţiunea SC P. SRL, anulându-se actele administrativ fiscale atacate.
Deşi intimata a solicitat restituirea întregii sume încasate nelegal de recurente, formulând cererea înregistrată sub nr. Z din 20 iulie 2005, acestea au refuzat iniţial, considerând că certificatul cu soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este suficient pentru a proba justeţea cererii. Abia la data de 2 februarie 2006, în baza deciziei de restituire din 25 ianuarie 2006 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili i s-a restituit suma încasată, mai puţin accesoriile. Referitor la acestea, organul fiscal şi-a motivat refuzul pe împrejurarea că decizia nr. 4043 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a referit numai la obligaţiile principale, nu şi la accesorii.
În justificarea prejudiciului suferit de societatea comercială intimată prin emiterea actelor administrativ fiscale nelegale şi corelativ, prin încasarea din conturile sale a sumelor indicate, Curtea de Apel a reţinut în mod just că i se cuvin despăgubiri pentru indisponibilizarea acestora. Pentru evaluarea despăgubirilor a fost efectuată o expertiză contabilă ale cărei concluzii au fost însuşite de Curtea de Apel, expertul aplicând dobânda prevăzută de art. 124 alin. (2) şi art. 120 alin. (7) C. proc. fisc., pentru că aceste dispoziţii cuprind o evaluare legală a daunelor interese care se cuvin contribuabililor, pentru întreaga perioadă cuprinsă între încasarea sumelor şi restituirea efectivă.
Răspunzând concret criticilor formulate de recurentă Înalta Curte reţine următoarele:
A). Susţinerile recurentei D.G.F.P. Satu Mare referitoare la prezumţia de legalitate a deciziilor de calcul accesorii nr. 346-349 din 22 iunie 2005 sunt complet lipsite de suport.
Chiar în considerentele sentinţei recurate se arată că acestea au fost anulate irevocabil de instanţele judecătoreşti, prin hotărârile anterior indicate. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.:
„Desfiinţarea totală sau parţială, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage desfiinţarea totală sau parţială a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale anulate, chiar dacă acesta au devenit definitive în sistemul căilor administrative de atac”.
Această soluţie legislativă este o reflectare a principiului „accesorium sequitur principale” şi este de natură a simplifica procedura administrativ fiscală, preîntâmpinând prejudicierea patrimoniului contribuabilului în situaţia în care debitul principal nu subzistă.
B). Expertiza contabilă efectuată în cauză a fost contestată generic, recurentele afirmând la judecata în primă instanţă că „sumele stabilite nu se justifică”. În lipsa unor critici punctuale la primul termen după depunerea lucrării ori a solicitării unei contraexpertize în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc. civ., recurentele nu pot invoca direct în recurs aspecte care vizează calculul efectiv al sumelor stabilite cu titlu de despăgubire.
C). În cuprinsul acestui motiv de recurs, recurenta A.N.A.F. combate modul în care prima instanţă a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 120 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 precum şi textele corespunzătoare din actul normativ inferior, Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004.
După cum bine a arătat în întâmpinarea formulată intimata SC P. SRL, Satu Mare, premisa de la care porneşte recurenta este greşită. Obiectul acţiunii soluţionate de Curtea de Apel nu priveşte acordarea dobânzilor reglementate de art. 124 raportat la art. 120 C. proc. fisc. şi prin urmare, nu este incidentă procedura reglementată în aceste texte legale.
Raportarea la dispoziţiile art. 124 C. proc. fisc. s-a făcut numai în contextul în care, pentru repararea prejudiciului cauzat intimatei prin indisponibilizarea nelegală a sumelor anterior indicate, singurul reper îl reprezenta suma stabilită de legiuitor cu titlu de dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget. Această evaluare legală a prejudiciului pe care îl suferă contribuabilul a fost avută în vedere de expertul contabil pentru stabilirea concretă a prejudiciului suportat de societatea comercială în perioada de referinţă.
D). Cheltuielile de judecată au fost acordate în mod legal, câtă vreme, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.:
„Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
Pârâtele au pierdut procesul, deci datorează cheltuieli de judecată reclamantei.
2. Soluţia Înaltei Curţi şi temeiul legal al acesteia.
Pentru toate considerentele expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge ambele recursuri ca nefondate, atât sentinţa civile nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009, cât şi încheierea pronunţată la 4 martie 2009 fiind date cu aplicarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. Satu Mare în nume propriu şi în numele A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 19/CA/2009-PI din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi de A.N.A.F. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierii din 4 martie 2009 pronunţate de aceeaşi instanţă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4906/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4914/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
