ICCJ. Decizia nr. 4928/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4928/2009
Dosar nr. 432/33/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 mai 2009, reclamantul M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5423 din 12 decembrie 2008, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde calitatea de refugiat şi drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea contestată, pârâta i-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, deşi a dovedit că, împreună cu familia, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, Crasna, în localitatea Câmpia Turzii, datorită persecuţiilor exercitate pe criterii etnice, după cedarea Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii atacate şi a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2008.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, precum şi practica C.E.D.O.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că, intimatul-reclamant nu a făcut dovada persecuţiilor şi nici a refugiului, întrucât nu a depus nici un act autentic sau sub semnătură privată, astfel cum impun prevederile art. 1191 C. civ., în cauză fiind vorba despre o îndemnizaţie de refugiat de 500 RON, care depăşeşte suma de 250 lei prevăzută de codul menţionat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu prevederile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este legală şi temeinică.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat recurenta-pârâtă susţine că intimatul-reclamant nu s-ar afla în situaţia reglementată de textele legale indicate.
Prin declaraţiile autentice ale martorilor P.S. şi T.G. şi declaraţia judiciară a martorului T.G., martori care sunt ei înşişi beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, precum şi din actele de stare civilă ale reclamantului rezultă că, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din satul Petenia, com. Horoaţu Crasnei, judeţul Sălaj în localitatea Câmpia Turzii, datorită persecuţiilor exercitate pe criterii etnice, după Diktatul de la Viena, în perioada martie 1941 - 6 martie 1945.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, sentinţa fiind legală şi temeinică recursul declarat în cauză se va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 218 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4927/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4929/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
