ICCJ. Decizia nr. 4922/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4922/2009
Dosar nr. 5768/1/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 noiembrie 2008, reclamantul F.C. a chemat în judecată pe pârâţii M.I.R.A., I.G.P.R., C.N.C.D., şi I.P.J. Dolj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se dispună recunoaşterea, în mod retroactiv, a drepturilor generate de calitatea de ofiţer (respectiv gradul şi funcţia corespunzătoare) în cadrul acestui serviciu, începând cu anul 2000, anul absolvirii cu diplomă de licenţă a Facultăţii de Drept în cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., învăţământ fără frecvenţă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că activează la I.P.J. Dolj începând din anul 1991, iar până la intrarea în vigoare Legii 36/2002, privitoare la Statutul poliţistului, începând cu anul 1995 (la momentul intrării în vigoare a Legii 80/1995) a îndeplinit funcţia de subofiţer.
Începând cu anul 2000, după absolvirea facultăţii cu diplomă de licenţă, s-a solicitat în mod repetat trecerea reclamantului în corpul ofiţerilor.
Aceste demersuri au fost de fiecare dată respinse, pe motivul că reclamantul a absolvit cursurile facultăţii la „fără frecvenţă", fiind acceptaţi doar absolvenţii cursurilor de zi.
Singura modalitate prin care a fost permisă trecerea reclamantului în corpul ofiţerilor a fost reprezentată de participarea la concursul organizat de către I.P.J. Dolj, Serviciul de Ordine Publică, 6 ani mai târziu, în anul 2006.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 1, 2 alin. (2), art. 8, art. 161 din Legea nr. 554/2004, art. 16 alin. (1), art. 20 din Constituţia României, art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 şi art. 1 din Protocolul 12 la C.E.D.O., prevederile OG nr. 131/2000, Legii 360/2002 şi Legii 80/1995.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, întrucât trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se face prin concurs şi nu din oficiu.
Pârâtul I.G.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
De asemenea, şi pârâtul I.P.J. Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale, excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, excepţia lipsei de interes a reclamantului F.C. faţă de obiectul cauzei, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 144 din 24 aprilie 2009, a respins acţiunea, considerând-o ca fiind prescrisă, reţinând incidenţa prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de 6 luni de introducere a acţiunii, în raport cu data introducerii acţiunii, 3 noiembrie 2008 şi cu împrejurarea că reclamantul a solicitat recunoaşterea drepturilor generate de calitatea de ofiţer începând cu anul 2000, când a absolvit cu diplomă de licenţă Facultatea de Drept.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul F.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, casarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recurentul a susţinut că, în mod eronat, instanţa a soluţionat pricina, atâta timp, printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată la 30 aprilie 2009 în cauză, cu privire la o excepţie de neconstituţionalitate invocată în speţă, s-a dispus casarea cu trimitere la Curtea de Apel Craiova, care însă,între timp, judecase, la 24 aprilie 2009, dosarul.
A menţionat şi că, greşit, prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în considerarea prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a o pune în dezbaterea părţilor, deşi, practic, aceasta era o excepţie invocată din oficiu, pentru că pârâţii au invocat, prin întâmpinare, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile din ultimii 3 ani anterior promovării acţiunii, nefiind posibilă plata acestor drepturi începând cu anul 2000, cum s-a solicitat prin acţiunea introductivă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, din analiza actelor dosarului, se constată că, prin întâmpinările depuse în faza judecăţii în primă instanţă, pârâţii I.G.P.R. şi I.P.J. Dolj au invocat, printre altele, şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, însă aceştia au avut în vedere termenul de 3 ani prevăzut de art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.
Prima instanţă, totuşi, a analizat şi a reţinut excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deci un alt fundament de drept, fără a pune respectiva excepţie în dezbaterea părţilor şi fără a da posibilitatea recurentului-reclamant să-şi formuleze apărările cu privire la aceasta.
Procedând astfel, instanţa fondului a pronunţat o hotărâre nelegală, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza I şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de fond după casare urmează să analizeze şi susţinerile recurentului cu privire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant şi să procedeze în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul F.C. împotriva sentinţei civile nr. 144 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4919/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4924/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
