ICCJ. Decizia nr. 4935/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4935/2009
Dosar nr. 542/59/2009
Şedinţa de la 6 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1238 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, s-a respins contestaţia formulată de reclamantul I.A. împotriva deciziei nr. 365 din 01 aprilie 2008 emisă de pârâta D.M.P.S. Caraş-Severin.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.A. şi a solicitat modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut următoarele:
Instanţa de fond nu a apreciat în mod corect totalitatea probelor administrate în cauză şi se referă atât la actele depuse de către acesta, cât şi la declaraţiile autentificate ale martorilor, sau declaraţiile date de ei în faţa instanţei.
Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv extras din sentinţa nr. 1810/1949, pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara în Dosarul nr. 1559/1949, acte de stare civilă, declaraţiile autentificate ale martorilor J.A. şi O.M., copie a deciziei nr. 170 din 01 februarie 2007, emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, rezultă foarte clar că, în urma condamnării tatălui său, I.A., la trei ani închisoare corecţională şi trei ani interdicţie corecţională pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, reclamantul a fost prigonit politic, alături de familia sa, având domiciliul forţat, fără drept de a părăsi localitatea, fiind urmăriţi permanent de către organele de securitate.
Aprecierea instanţei de fond, prin hotărârea atacată, că reclamantul nu se poate încadra în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-Lege nr. 118/1990, în sensul că nu i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu din motive politice, având în vedere vârsta acestuia la acea dată, este complet greşită şi fără nici un temei legal, atâta timp cât legiuitorul, prin actul normativ, nu face o asemenea diferenţiere.
De asemenea instanţa de fond, în mod greşit a constatat prin hotărârea atacată, că este doar urmaşul persoanei persecutate politic - a tatălui său.
În realitate, din probele administrate, concluzia logică pe care trebuia să o tragă instanţa de fond era aceea că, în urma condamnării tatălui său, întreaga familie a avut de suferit şi a fost prigonită politic, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu, fără dreptul de a părăsi localitatea şi fiind sub stricta supraveghere a organelor de securitate, conchide recurentul.
Prin decizia civilă nr. 2, din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamantul I.A., împotriva sentinţei civile nr. 1238 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt pe baza actelor şi probelor de la dosar şi în mod legal a respins contestaţia reclamantului ca neîntemeiată.
Prima instanţă a avut în vedere la soluţionarea contestaţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul nr. 118/1990, conform cărora se prevăd următoarele: „constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu";.
Or, din probele de la dosar, nu rezultă că sunt îndeplinite cerinţele textului de lege suscitat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a avut stabilit domiciliu obligatoriu în condiţiile în care la data arestării tatălui său, avea vârsta de 4 sau 5 ani.
Rezultă că nu a făcut dovada persecuţiei sale politice, iar împrejurarea că la vârsta de 4 sau 5 ani, când a fost arestat tatăl său, a fost mutat cu familia sa şi cu alte familii în comuna C., la marginea satului, nu înseamnă că a avut stabilit domiciliu obligatoriu, din motive politice.
Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul prevăzut de art. 312 pct. 1 C. proc. civ. a respins recursul reclamantului ca nefondat şi a menţinut sentinţa Tribunalului, ca temeinică şi legală.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, reclamantul I.A., solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii pe fond a acţiunii introductive.
În motivarea contestaţiei se arată că, concluzia logică care se impunea a fi reţinută de ambele instanţe era aceea că, în urma condamnării tatălui său, atât el cât şi întreaga familiei au avut de suferit şi toţi membrii familiei au fost prigoniţi politic, fiindu-le stabilit un domiciliu obligatoriu comun, fără dreptul de a părăsi localitatea şi fiind permanent sub stricta supraveghere a organelor de securitate.
Mai arată că ambele instanţe nu au reţinut corect starea de fapt şi nu au avut în vedere jurisprudenţa în materie cât şi probatoriul administrat în cauză şi în mod nelegal i-a fost respinsă contestaţia, ca fiind neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 846 din 4 iunie 2009, a respins contestaţia în anulare, ca nefondată.
La data de 22 iunie 2009, împotriva sus menţionatei decizii, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în contestaţia în anulare, a declarat recurs reclamantul I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs, fiind supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel şi cele date în apel.
Cum, decizia nr. 846/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare exercitată împotriva unei decizii pronunţată în recurs şi cum, potrivit art. 320 alin. (3) („hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”), această decizie este irevocabilă, prezentul recurs se va respinge, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.A. împotriva deciziei civile nr. 846 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4933/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4943/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
