ICCJ. Decizia nr. 495/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 495/2009
Dosar nr. 139/32/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamantului A.A. în contradictoriu cu M.A.N., precum şi cererea de intervenţie formulată de A.Ş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul mai înainte de a se adresa instanţei cu cererea de anulare a ordinelor de trecere în rezervă şi de obligare a pârâtului la plata drepturilor băneşti, nu a urmat procedura obligatorie prevăzută de lege, în sensul că nu a solicitat autorităţii pârâte revocarea actului administrativ emis.
Instanţa de fond a reţinut că în cauza dedusă judecăţii, neîndeplinirea procedurii prealabile reprezintă un „fine de neprimire" şi în consecinţă acţiunea reclamantului nu poate fi primită.
Pentru aceleaşi considerente cererea de intervenţie formulată de A.Ş. a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul şi intervenienta.
În cererea de recurs se arată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, deoarece recurenţii au solicitat audienţă la M.A.N. pentru anularea celor două ordine de trecere în rezervă.
În motivele de recurs se solicită anularea celor două odine, emise cu abuz de M.A.N., recalcularea pensiei, obligarea la plata daunelor morale, acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 7/1998, acordarea retroactivă a alocaţiilor de stat pentru copii.
S-au făcut referiri şi la excepţia autorităţii de lucru judecat şi a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, excepţii invocate de M.A.N. în întâmpinare.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul, a solicitat, în faţa instanţei de fond, anularea ordinelor de trecere în rezervă nr. 522 din 25 iulie 1993 şi nr. 855 din 9 septembrie 1993 ale M.A.N.
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, ca şi cererea de intervenţie formulată de A.Ş.
În motivele de recurs singurele critici referitoare la soluţia instanţei de fond se referă la faptul că reclamantul ar fi îndeplinit procedura prealabilă prin audienţa pe care a avut-o la M.A.N.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Acest text instituie obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acţiunii, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce înseamnă că instanţa sesizată cu o cerere în anularea actului administrativ are obligaţia înainte de a soluţiona cererea pe fond, să examineze efectuarea procedurii prealabile.
Chiar şi în cazul cererilor de intervenţie principală se impune respectarea aceleiaşi cerinţe a plângerii prealabile, mai ales că cererea de intervenţie a fost precizată ca fiind formulată potrivit art. 50 C. proc. civ., adică o cerere de intervenţie în interes propriu.
Prin instituirea obligativităţii îndeplinirii procedurii prealabile nu se încalcă accesul liber la justiţie ci se respectă o condiţie impusă de legea specială în materie.
Pentru a fi considerată îndeplinită procedura administrativă prealabilă se cere ca aceasta să fie adresată autorităţii publice care a emis actul administrativ, în scopul revocării actului a cărui anulare se solicită şi ea să fie realizată anterior introducerii acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ.
Cum reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de fond a respins acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu ca inadmisibilă.
Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului ce vizează îndeplinirea procedurii prealabile prin audienţa pe care a avut-o la M.A.N. pentru că nu există nici o dovadă în acest sens. Din actele depuse la dosar (fila 8 dosar fond) rezultă că în cadrul audienţei din data de 10 decembrie 2007 reclamantul a cerut anularea Ordinului nr. 126/1990 al M.A.N. pentru asigurarea respectării principiului unităţii de comandă în Armata Română, dar nu rezultă că s-ar fi solicitat şi anularea Ordinelor nr. 522 din 25 iulie 1993 şi nr. 855 din 9 septembrie 1994 ale M.A.N. care fac obiectul acţiunii.
Cum acţiunea reclamantului a fost soluţionată pe o excepţie fără a fi analizat fondul, nu vor mai fi analizate nici motivele de recurs care se referă la fondul cauzei sau la excepţiile invocate în întâmpinare de pârâtul - intimat.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A. şi A.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 79 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 486/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 499/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
