ICCJ. Decizia nr. 504/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 504/2009
Dosar nr. 1357/54/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 199 din 18 august 2008 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta SC M.I. SRL Craiova în contradictoriu cu Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul M.E.F., cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa sentinţa arătată, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 551421 din 15 iulie 2008 a Comisiei de Autorizare a Jocurilor de Noroc, hotărâre prin care a fost dispusă suspendarea pe o perioadă de o lună a licenţelor electronice cu câştiguri.
Instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea n. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ arătat. Astfel, nu s-a făcut dovada cazului bine justificat întrucât motivele de nelegalitate a hotărârii invocate de reclamantă presupune cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi a apreciat instanţa că nu se circumscriu condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa a reţinut că nici prejudiciul material nu a fost dovedit, iar aprecierile şi susţinerile reclamantei nu sunt suficiente cu privire la iminenţa producerii unei pagube.
Împotriva acestei hotărâi a declarat recurs reclamata, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi suspendarea actului administrativ.
În motivele de recurs, se arată că prin Hotărârea nr. 551421 din 15 iulie 2008 s-a dispus suspendarea licenţelor unor aparate de joc electronice cu câştiguri, la solicitarea Gărzii Financiare Dolj, iar această hotărâre de suspendare este profund nelegală şi netemeinică pentru că spaţiul din cartierul Brazda lui Novac este pus la dispoziţie, în baza unui contract de închiriere, de către o altă societate care a fost sancţionată contravenţional, astfel că sancţiunea complementară a suspendării temporare a licenţelor însoţeşte o sancţiune principală aplicată altei persoane juridice.
Prin respingerea cererii de suspendare se înfrânge raţiunea legii contenciosului administrativ de protecţie a persoanelor faţă de actele nelegale ale autorităţilor.
Se invocă faptul că în cauza este dovedită paguba iminentă pentru că prejudiciul a fost creat chiar prin suspendarea licenţelor, iar reclamanta - recurentă are multe obligaţii de plată: plata chiriei spaţiilor, plata taxei pentru fiecare maşină electronică, salariile angajaţilor, plata pentru funcţionarea instalaţiilor şi a sălilor de joc.
Ulterior, la 15 septembrie 2008, s-a depus o completare la motivele de recurs în care este criticată susţinerea instanţei de fond potrivit căreia motivul invocat pentru suspendare de reclamantă ar presupune cercetarea pe fond a cauzei, pentru că este suficient ca prin probele administrate să se nască o îndoială legată de legalitatea actului administrativ, iar aceste probe au fost depuse la instanţa de fond.
Nici în motivele de recurs depuse iniţial şi nici în completarea la motivele de recurs nu au fost indicate temeiurile de drept.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora şi ea este o situaţie de excepţie care se poate dispune numai în condiţiile legii.
Suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de lege: cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Legea contenciosului administrativ a definit „paguba iminentă", în art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind prejudiciul material şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar „cazul bine justificat", în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Instanţa de fond a reţinut corect că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de lege pentru a dispune suspendarea actului administrativ.
Referitor la cazul bine justificat, se constată că această condiţie nu este îndeplinită în speţă pentru că nu au fost dovedite acele împrejurări de fapt şi de drept care să creeze îndoială cu privire la actul administrativ atacat.
Nu se poate cere instanţei care are de soluţionat suspendarea actului administrativ să facă o analiză a legalităţii actului administrativ pentru că s-ar ajunge ca judecătorul care dispune suspendarea să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ, deşi o altă instanţă va fi învestită cu aceasta.
Nici „paguba iminentă" nu a fost dovedită în cauză pentru că nu au fost prezentate probe.
Simplele afirmaţii ale reclamantei-recurente privind obligaţiile pe care le are de plată şi de iminenţa procedurii unor pagube nu sunt suficiente pentru a constata îndeplinită existenţa condiţiei „pagubei iminente".
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 199 din 18 august 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 505/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
