ICCJ. Decizia nr. 533/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 533/2009
Dosar nr. 846/54/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 115 din 13 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti (investită prin strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova), a fost admisă acţiunea formulată de numita T.C., în contradictoriu cu Preşedintele A.N.P.M.
S-a dispus suspendarea Deciziei nr. 333 din 31 martie 2008 emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1004,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt: că reclamanta, având funcţia de director executiv al A.P.M. Dolj a fost suspendată din funcţia publică, de drept, până la terminarea cercetăriiadministrative, prin Decizia atacată, pe baza raportului din 28 martie 2008 al Comisiei de disciplină din cadrul A.N.P.M.; că suspendarea s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 republicată, coroborate cu cele ale art. 44 din HG nr. 1344/2007; că, ulterior, comisia de disciplină a suspendat cercetarea disciplinară, ca urmare a existenţei unei plângeri penale formulate de A.N.P.M. înainte ca reclamata să fie suspendată din funcţie .
În drept, a considerat instanţa că, de vreme ce cercetarea administrativă era suspendată de drept, Decizia de suspendare a reclamantei nu mai putea fi emisă la acel moment, ceea ce poate crea un dubiu în legătură cu legalitatea actului şi reprezintă un „caz bine justificat" în sensul art. 2 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A apreciat instanţa că şi cea ce-a doua condiţie pentru suspendarea actului atacat este îndeplinită, întrucât Decizia este de natură să-i producă reclamantei un prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în lipsirea de sursa veniturilor sale constante primite ca funcţionar public într-o funcţie de conducere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă pârâta A.N.P.M., cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurenta arată:
1) că acţiunea reclamantei nu este fondată, întrucât, la controlul asupra modului în care s-a făcut achiziţia unui sediu pentru A.P.M. Craiova, au rezultat încălcări ale procedurii de achiziţie publică de către reclamantă, în funcţia pe care o avea;
2) că susţinerea reclamantei privind nulitatea deciziei de suspendare din funcţie pentru lipsa sesizării nu este fondată, întrucât procedura administrativă a fost declanşată la sesizarea comisiei de disciplină a Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile;
3) că reclamantei nu i-a fost încălcat nici un drept, iar procedura de cercetare s-a desfăşurat legal, în temeiul art. 14, art. 28, art. 29 şi art. 37 din HG nr. 1344/2007;
4) că nu există obligaţia comunicării actului de sesizare faţă de funcţionarul public împotriva căruia s-a făcut plângerea penală, iar comisia de disciplină a apreciat că aducerea la cunoştinţă a conţinutului sesizării penale ar periclita obiectivitatea anchetei;
5) că reclamanta, ca funcţionar cercetat, nu putea avea acces neîngrădit la documentele folosite la sau rezultate din ancheta comisiei de disciplină – astfel cum a pretins reclamanta – deoarece, potrivit art. 44 din HG nr. 1344/2007 este posibilă interzicerea accesului funcţionarilor publici la documentele cercetării, pentru a nu o influenţa pe aceasta, iar potrivit art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, conducătorul autorităţii are obligaţia de a interzice funcţionarilor publici accesul la documentele care pot influenţa cercetarea;
6) că Decizia de suspendare a reclamantei este motivată în fapt pe probe, iar în drept pe dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 188/1999 care prevăd suspendarea de drept a funcţionarului pe perioada cercetării administrative, fiind suficientă pentru aceasta doar propunerea motivată a comisiei de disciplină;
7) că acţiunea este vădit nefondată, în raport cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât suspendarea întrerupe vremelnic efectele actului, fiind astfel o excepţie de la regula executării din oficiu, motiv pentru care ea poate fi primită numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia dintre condiţii.
Recursul nu se fondează.
Majoritatea argumentelor invocate de recurentă prin cererea de faţă (pct. 1 - 6) reprezintă susţineri ale legalităţii şi temeiniciei deciziei de suspendare a reclamantei.
Dar în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond nu a exercitat controlul asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei atacate, ci, sub incidenţa dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a apreciat asupra existenţei sau nu a condiţiilor de suspendare a executării acelui act.
Soluţia instanţei de fond este legală, în raport cu textul susmenţionat, întrucât are în vedere – în privinţa „cazului bine justificat" – un singur aspect, esenţial, care creează aparenţa de nelegalitate a deciziei şi anume: că la data la care comisia de disciplină a propus suspendarea din funcţie a reclamantei, autorităţii îi era cunoscut că s-a formulat şi plângerea penală care suspendă de drept cercetarea administrativă, astfel încât comisia nu mai putea să propună suspendarea din funcţie a reclamantei.
Aşa fiind, argumentarea recurentei asupra fondului actului administrativ atacat nu are relevanţă juridică aici, într-o cerere de suspendare a executării actului.
În ceea ce priveşte condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 14 şi definite de cele ale art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a constatat în mod legal existenţa lor, în raport cu condiţiile în care a fost emis actul (mai sus evocate) de către comisia de disciplină şi cu efectele acestui act asupra situaţiei materiale a reclamantei.
În fine, trebuie observat, în legătură cu apărarea recurentei privind caracterul confidenţial şi secret al actelor comisiei de disciplină în cursul cercetării, că ea se află în eroare: indiscutabil, actele cercetării disciplinare propriu – zise trebuie să fie secrete până la finalizarea acesteia, când funcţionarului cercetat i se vor aduce la cunoştinţă ca temeiuri ale sancţionării sale. Dar, în speţă, instanţa de fond s-a referit la un act care nu face parte din sfera celor ale cercetării disciplinare: plângerea penală, care, prin efectele ei (suspendarea de drept a cercetării disciplinare) a făcut inutil şi aparent nelegal demersul de a o suspenda din funcţie pe reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.M. împotriva sentinţei nr. 115/F-C din 13 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 549/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
