ICCJ. Decizia nr. 499/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 499/2009
Dosar nr. 132/44/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3708 din 05 septembrie 2005, la Tribunalul Brăila, reclamantul C.V.G., a chemat în judecată M.A.N. pentru a se constata nulitatea absolută a măsurii desfacerii contractului individual de muncă al petentului, în temeiul dispoziţiilor art. 267 alin. (1) şi dispoziţiilor art. 268 alin. (2) C. muncii; să se dispună reintegrarea reclamantului în structurile M.A.N. şi să fie obligat M.A.N., să-i plătească salariile şi toate celelalte drepturi salariale conexe de la data desfacerii contractului de muncă şi până la zi.
Tribunalul Brăila prin sentinţa civilă nr. 25 din 12 ianuarie 2006, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) pct. l C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 91 din 19 iunie 2006, şi-a declinat la rându-i competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila şi constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă a trimis cauza spre soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 1679/44 din 12 octombrie 2006, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
După pronunţarea regulatorului de competenţă, Curtea de Apel Galaţi prin sentinţa civilă nr. 28 din 12 martie2007, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele de comandament militar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa civilă nr. 4622 din 29 noiembrie 2007, a admis recursul declarat de C.V.G., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare laaceeaşi instanţă, întrucât actul atacat este un act administrativ tipic ce poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ.
Prin sentinţa nr. 72/ F din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă acţiunea reclamantului C.V.G. în contradictoriu cu Ministerul Apărării, prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a măsurii desfacerii contractului individual de muncă, reintegrarea reclamantului în cadrul instituţiei pârâte şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă la zi.
Pentru a pronunţa hotărârea arătată instanţa de fond a reţinut că reclamantul, după finalizarea studiilor militare, a fost repartizat pentru desfăşurarea activităţii la U.M. Constanţa, conform contractului încheiat între reclamant şi instituţia militară de învăţământ. În vara anului 2004 reclamantul a depus raport pentru prelungirea contractului de muncă până la limita de vârstă în grad, respectiv anul 2008.
Instanţa a reţinut că reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu 31 mai 2005, întrucât unitatea militară unde era încadrat reclamantul a fost reorganizată şi redislocată în luna mai 2005 din garnizoana Constanţa în garnizoana Basarabi. La emiterea ordinului de trecere în rezervă s-a avut în vedere faptul că în anii anteriori (respectiv 2002, 2003, 2004) reclamantul a obţinut calificative slabe în aprecierile de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul şi a solicitat admiterea recursului şi în rejudecare admiterea acţiunii, respectiv, să se constate nulitatea absolută a ordinului de trecere în rezervă, să se dispună reintegrarea reclamantului în cadrul structurii M.A.N., să fie obligat M.A.N. la plata salariilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale conexe şi la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond arătând că excepţiile invocate de pârâtă trebuiau respinse pentru că nefiindu-i comunicat ordinul de trecere în rezervă nu a putut să-l conteste pe cale administrativă, astfel că nici excepţia inadmisibilităţii sau a excepţiei prescrierii dreptului material la acţiune nu trebuiau admise.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul a arătat că legalitatea şi temeinicia ordinului de trecere în rezervă trebuie analizate de instanţa de judecată, care să verifice dacă din conţinutul ordinului rezultă împrejurările de fapt sau de drept pe care s-a întemeiat măsura, iar simpla indicare a unui temei legal – aşa cum s-a procedat în ordinul de trecere în rezervă contestat, nu face dovada susţinerilor pârâtului.
În motivele de recurs se fac referiri şi la natura juridică a raporturilor de muncă dintre un cadru militar activ şi Ministerul Apărării Naţionale şi că natura cauzei este de dreptul muncii.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, trebuie remarcat faptul că, în motivele de recurs, nu este criticată soluţia pronunţată de instanţa de fond ci se încearcă să se dovedească netemeinicia susţinerilor pârâtului - intimat, nefiind indicat nici un motiv de nelegalitate a sentinţei atacate.
Este adevărat că în faţa instanţei de fond au fost invocate de M.A.N. mai multe excepţii a căror respingere nu a fost motivată de instanţa de fond care a respins cererea reclamantului ca nefondată, dar recurentul nu are nici un interes să invoce, în propria cale de atac, excepţiile pe care nule-a motivat instanţa de fond.
Cu privire la fondul cauzei, o primă critică ar viza natura raporturilor dintre cadrele militare şi M.A.N. şi instanţa competentă să soluţioneze litigiile legate de aceste raporturi, dar această critică va fi respinsă pentru că problema instanţei competente a fost rezolvată prin Decizia nr. 4622 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care a stabilit că actul atacat, de trecere în rezervă, este un act administrativ tipic ce poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ.
Nici susţinerile recurentului cu privire la nemotivarea ordinului de trecere în rezervă nu pot fi reţinute.
Ordinul de trecere în rezervă s-a emis în baza art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995- Statutul cadrelor militare, text potrivit căruia trecerea în rezervă se dispune când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale M.A.N.
De asemenea, la emiterea ordinului s-a avut în vedere faptul că funcţia pe care a îndeplinit-o reclamantul s-a redus, iar conform art. 4 teza I din Ordinul M.A.N. din 18 octombrie 2001 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG nr. 7/1998, cadrele militare ale căror funcţii se reduc şi care nu îndeplinesc criteriile prevăzute de lit. t) din anexa nr. 1 vor fi propuse pentru a fi trecute în rezervă de către comandanţii structurilor militare respective, iar unu dintre criterii era acela ca în ultimii 3 ani de activitate să fi obţinut calificativul de cel puţin „bine".
Însă, reclamantul nu a îndeplinit acest criteriu pentru că în ultimii 3 ani nu a îndeplinit cel puţin calificativul „bine", ci „corespunzător" şi „mediocru".
Vor fi respinse şi susţinerile potrivit cărora actul nu i-a fost comunicat, pentru că nu s-ar fi putut efectua trecerea sa în rezervă dacă recurentul-reclamant nu ar fi luat la cunoştinţă de ordinul său de trecere în rezervă.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.V.G. împotriva sentinţei nr. 72/F din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 495/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 504/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
