ICCJ. Decizia nr. 5001/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5001/2009
Dosar nr. 6316/2/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2008 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea acesteia la eliberarea sumei de 250.000 RON tranşa legală de despăgubire la care reclamantul are dreptul în temeiul art. 3 lit. h) şi art. 131 din Legea nr. 247/2005, obligarea pârâtei la despăgubiri prin neeliberarea sumei indicată mai sus în termen de 30 de zile de la depunerea opţiunii pentru încasarea în numerar, sumei de 500.000 RON, plus dobânda legală stabilită de Banca Naţională a României pentru perioada 28.04.2008 până la eliberarea efectivă a sumei datorate, cu daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere până la ducerea la îndeplinire a hotărârii rămase definitivă.
În motivarea acţiuni, reclamantul a arătat că a depus la pârâtă A.N.R.P. - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar, opţiunea înregistrată sub nr. 738055 privind titluri de plată (despăgubiri în numerar pentru suma de 500.000 RON din totalul de 1.103.441 RON, stabilită prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1123 din 29 martie 2007.
A mai arătat că s-a adresat autorităţii pârâte solicitând eliberarea sumei de 250.000 RON, iar răspunsul primit în prejudiciază grav, având în vedere că nici un text de lege nu condiţionează acordarea despăgubirilor de „disponibilităţile financiare corespunzătoare primei tranşe".
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia netimbrării cererii şi excepţia prematurităţii formulării cererii de chemare în judecată, iar în ceea ce priveşte capătul doi de cerere a invocat inadmisibilitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 1403 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 coroborate cu cele ale art. 182 pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008, reclamantul a înregistrat cererea de opţiune cu nr. 03553 iar până la data pronunţări instanţei, autoritatea pârâtă a arătat că plata despăgubirilor în numerar s-a efectuat în limita disponibilităţilor financiare până la Dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 02610.
A mai constatat instanţa de fond că reclamantului i-a fost emis, după formularea cererii de opţiune, doar titlul de conversie nr. 196 din 28 martie 2008 pentru suma de 603.441 RON, nu şi un titlu de plată pentru despăgubiri de 500.000 RON, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 181 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 247/2005.
S-a mai reţinut că reclamantul, în motivarea cererii sale a precizat că nu există cadru legal pentru acordarea despăgubirilor în funcţie de disponibilităţile financiare corespunzătoare primei tranşe, însă, având în vedere că, în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv art. 182 pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008 se precizează expres ca şi criterii de soluţionare a cererilor persoanelor îndreptăţite, existenţa disponibilităţilor financiare şi ordinea înregistrării cererilor de opţiune.
În acest context, a concluzionat Curtea de Apel că neputându-se dovedi situaţia contrară celei expuse de pârâtă, privind lipsa disponibilităţilor financiare, acţiunea reclamantului apare ca nefondată.
De asemenea, a constatat nefondate capetele 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, acestea neputând fi admise în contextul respingerii cererii principale privind eliberarea tranşei de despăgubire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, se arată că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 262/2007, a art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ.
În acest sens se arată că instanţa de fond, în mod greşit, a renunţat nemotivat la obligarea intimatei de a prezenta instanţei situaţia onorării plăţilor solicitate în temeiul drepturilor conferite prin titlurile de despăgubiri şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, în loc să insiste asupra administrării probei, prin aplicarea de sancţiuni legale.
A mai arătat că, prima instanţă a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 262/2007 care impune obligativitatea soluţionări cererii persoanei îndreptăţite de către autoritatea publică în termen de 30 de zile, în raport de faptul că reclamantul are dreptul recunoscut din 2006, iar cererea de opţiune a fost înregistrată în anul 2008, depăşindu-se termenul rezonabil de soluţionare a cererii.
Recursul este nefondat.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Conform Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în toate situaţiile urmarea procedurii prevăzute în acest titlu presupune definitivarea procedurilor privind soluţionarea notificărilor conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Valorificarea titlurilor de despăgubire se face doar după finalizarea procedurii administrative prealabile, sau după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care plângerea a fost respinsă în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească. Temeiul juridic este Legea nr. 554/2004, competenţa revenind fără posibilitate de tăgadă secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel.
Legea nr. 247/2005, în Titlul VII prevede procedura administrativă care trebuie urmată, fiind constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are mai multe atribuţii printre care emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reglementează regimul stabilirii plăţii despăgubirilor pentru aceste imobile abuziv preluate de stat, sursele de finanţare şi procedura pentru acordarea despăgubirilor.
Textele de lege care prevăd aceste măsuri, şi procedurile care trebuiesc parcurse, indică intenţia legiuitorului ca aceste sume reprezentând despăgubirile aferente să fie acordate integral, tocmai pentru ca aceasta să fie echitabilă şi corectă.
Din probele admise şi administrate rezultă că recurentul-reclamant nu a parcurs toate procedurile administrative instituite de Legea nr. 247/2005, în sensul că procedura de valorificare a titlului de despăgubire astfel cum aceasta este stabilită în cap. V din legea menţionată nu a fost finalizată, nefiind emis titlul de plată pentru suma de 500.000 RON, astfel încât nu se poate pretinde acordarea primei tranşe, în absenţa emiterii de către autoritatea pârâtă a titlului de plată.
În acest context faptic şi juridic, susţinerea recurentului în sensul că instanţa nu şi-a manifestat rolul activ în completarea probatoriului cu înscrisul solicitat, nu prezintă relevanţă în speţă, având în vedere că dreptul reclamantului de a solicita eliberarea primei tranşe se naşte după emiterea titlului de plată, iar prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat obligarea autorităţii la emiterea acestui act.
Aşa fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.M., ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M., împotriva sentinţei civile nr. 1403 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4997/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5004/2009. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
