ICCJ. Decizia nr. 5004/2009. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5004/2009
Dosar nr. 7862/2/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantele SC D. SA, SC Z.B. SA şi SC F. SA au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, suspendarea executării Ordonanţei nr. 661 din 13 noiembrie 2008 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus aplicarea măsurilor legale de către conducerea SIF 5 Oltenia, pentru încălcarea prevederilor art. 286 1 din Legea nr. 297/2004.
În drept au fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, acesta constă în faptul că, prin actul contestat se atestă o situaţie de fapt nereală, respectiv faptul că mai multe persoane fizice şi juridice acţionează în mod concertat, fără însă a se menţiona care dintre cele 4 situaţii avute în vedere de art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004 ar fi aplicabil reclamantelor. S-a mai argumentat că s-a încălcat procedura de emitere şi nu s-au respectat cerinţele de formă în sensul că ordonanţa atacată nu conţine menţiuni obligatorii prevăzute de art. 25 pct. 84 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 11/1997, încălcându-se şi prevederile art. 9 alin. (5) din Statutul C.N.V.M.
Prin sentinţa civilă nr. 1249 din 24 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantele SC D. SA, SC Z.B. SA şi SC F. SA ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, după dovada introducerii plângerii prealabile, pentru suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite două condiţii cumulative, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat, curtea de apel a constatat că susţinerea reclamantelor în sensul că ordonanţa C.N.V.M. reţine o situaţie de fapt nereală este o simplă afirmaţie, invocarea netemeiniciei actului, în lipsa altor elemente doveditoare, nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului.
A mai reţinut că în ceea ce priveşte viciile de formă ale actului, invocate în susţinerea cererii de suspendare, prima instanţă a constatat că nu sunt din cele care atrag nulitatea absolută, nefiind suficient de grave pentru ca instanţa să se îndoiască de legalitatea actului.
Referitor la condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente s-a reţinut că şi în ipoteza în care Ordonanţa C.N.V.M. ar produce prejudicii sub aspectul valorii acţiunilor, cele două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât în lipsa cazului bine justificat nu se poate dispune suspendarea.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele SC D. SA, SC Z.B. SA şi SC F. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând generic dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat toate aspectele prezentate în acţiune şi nici nu a obligat pârâta să depună la dosarul cauzei, actele care au stat la baza emiterii ordonanţei atacate.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recurs şi faţă de prevederile art. 304 şi 304 C. proc. civ., Curtea va constata că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea prin care societăţile comerciale reclamante au cerut suspendarea executării Ordonanţei nr. 661 din 13.11.2008 prin care C.N.V.M. a ordonat ca un număr de 30 societăţi comerciale, 4 persoane fizice şi emitentul de acţiuni S. Oltenia SA să se conformeze prevederilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale Instrucţiunii nr. 1/2007 a C.N.V.M., reţinând că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la cererea persoanei vătămate, instanţa de contencios administrativ poate dispune suspendarea executării unui act administrativ până la pronunţarea pe fond asupra cererii de anulare a actului, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi existenţa unei iminenţe de producere a unei pagube.
Or, în cauză, societăţile comerciale recurente nu au probat în faţa instanţei de fond îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii legale.
De altfel, nici în cererea de recurs, societăţile recurente nu au reuşit să identifice cazul bine justificat şi nici iminenţa unei pagube, aşa cum cer prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t) din aceeaşi lege.
Astfel fiind, rezultă că soluţia de respingere a cererii de suspendare este legală şi temeinică, urmând ca recursul de faţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D. SA, SC Z.B. SA şi SC F. SA, împotriva sentinţei civile nr. 1249 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5001/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5006/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
