ICCJ. Decizia nr. 5020/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5020/2009
Dosar nr. 622/33/2009
Şedinţa publică de Ia 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 5523 din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că în toamna anului 1940 a plecat împreună cu părinţii săi, din localitatea de domiciliu H., jud. Sălaj, în localitatea B., judeţul Bihor, din cauza persecuţiilor etnice, exercitate de regimul hortyst.
Prin sentinţa civilă nr. 235 din 25 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.D., a dispus anularea hotărârii nr. 5523 din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1940-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele existente la dosar, respectiv actele de stare civilă, declaraţiile autentificate şi cele date în faţa instanţei ale martorilor P.F. şi L.A., rezultă împrejurarea că părinţii reclamantului M.F. s-a refugiat, împreună cu acesta din localitatea de domiciliu H., în localitatea B., în toamna anului 1940, reîntoarcerea având loc în luna martie 1945, fiind incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că a constatat calitatea de refugiat a reclamantului, în condiţiile în care acesta nu a dovedit printr-un act oficial situaţia refugierii familiei sale din motive de persecuţie etnică, iar declaraţiile martorilor nu pot fi concludente având în vedere trecerea a 63 de ani de la eveniment, precum şi vârsta fragedă pe care aceştia o aveau în toamna anului 1940.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetăţenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii autentificate de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din HG nr. 127/2002 cuprinzând Normele metodologice de aplicare a OG 105/1999.
Or, din declaraţiile autentificate ale martorilor P.N. şi R.F., date în faţa notarului public, precum şi din cele depuse sub prestare de jurământ în faţa instanţei de fond de numiţii P.F. şi L.A., coroborate cu hotărârile emise de pârâtă în favoarea martorilor, în sensul recunoaşterii calităţii acestora de refugiat, din aceeaşi localitate, H., şi în aceeaşi perioadă cu cea menţionată de reclamant, rezultă cu certitudine că acesta, împreună cu familia sa, din motive etnice, s-a refugiat în luna noiembrie 1940 în localitatea B. din judeţul Bihor, unde a rămas până în martie 1945, când s-a întors în localitatea natală.
Pe de altă parte, este de notorietate situaţia că, în urma semnării Dictatului de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii româneşti din Ardealul de Nord, au avut loc persecuţii etnice, exercitate de regimul hortyst asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate, declaraţiile martorilor fiind concordante sub acest aspect.
Cum din dovezile administrate în cauză (acte de stare civilă, declaraţii de martori şi alte înscrisuri) rezultă cu evidenţă că părinţii reclamantului, cetăţeni români, M.D. şi M. s-au refugiat, în noiembrie 1940 din localitatea de domiciliu H., în localitatea B., iar la acea dată, reclamantul fiind minor nu putea avea altă situaţie decât cea a părinţilor săi.
Că schimbarea domiciliului de către reclamant şi familia sa a fost determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999, la sfârşitul căreia reclamantul s-a reîntors în localitatea de domiciliu, în martie 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond, în mod întemeiat, admiţând acţiunea formulată de reclamant.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinţei civile nr. 235 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5019/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5021/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
