ICCJ. Decizia nr. 5021/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5021/2009
Dosar nr. 150/35/2009
Şedinţa publică de Ia 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 43/CA-PI din 9 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC I. SA privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. 878 din 16 decembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 100101 din 16 decembrie 2008 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia de impunere nr. 878 din 16 decembrie 2008 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 100101/2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale în sumă de 591.886 RON.
A mai constatat prima instanţă că din interpretarea coroborată a art. 1 alin. (1) şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, este necesar, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ să fie întrunite cumulativ două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, Curtea de apel a analizat susţinerile reclamantei şi a apreciat că aceasta nu a dovedit existenţa unui caz bine justificat, iar împrejurarea că s-a admis o acţiune a reclamantei şi s-au anulat alte decizii ale D.G.F.P. Satu Mare nu este de natură să ducă la concluzia că prezentul act de control ar fi nelegal, acesta vizând alte aspecte de natură fiscală.
A mai reţinut că susţinerea reclamantei că s-a declanşat din partea pârâtei o întreagă campanie de represalii împotriva sa, pentru curajul de a ataca în instanţă raportul fiscal, nu poate fi primită, fiind o simplă afirmaţie nedovedită.
A concluzionat prima instanţă în sensul că reclamanta nu a făcut dovada unui caz bine justificat care să determine suspendarea executării actului, analizarea celei de-a doua condiţii cumulative nemaifiind necesară.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC I. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că instanţa de fond a respins cererea de suspendare cu o motivare simplistă, ignorând întreg probatoriul administrat în cauză.
Se arată în continuare că s-a dovedit existenţa unui caz bine justificat prin faptul că organele de control au declanşat o campanie de represalii din cauza faptului că prin hotărâri judecătoreşti societatea trebuia să primească de la D.G.F.P. Satu Mare sume de bani, iar prin Decizia a cărei suspendare se solicită s-a stabilit în sarcina societăţii o sumă mai mare decât cea care trebuia să îi fie restituită în urma hotărârilor judecătoreşti.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, se arată că aceasta constă în faptul că blocarea conturilor societăţii duce la blocarea activităţii acesteia şi ar cauza pierderea locurilor de muncă de către angajaţi.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Cele două condiţii - caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin tonul imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabile actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat" şi a „iminenţei producerii pagubei".
Existenţa cazului bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, poate fi reţinută doar dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidenţa asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Potrivit art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea acestuia până la pronunţarea instanţei de fond.
Definiţia legală a noţiunii de „caz bine justificat" se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată: împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei SC I. SA, în sensul că a făcut dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, pentru următoarele motive:
- din analiza argumentelor prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi în cererea de recurs nu rezultă care sunt elementele de fapt şi de drept, care să înlăture prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ;
- societatea recurentă nu a adus nicio critică referitoare la condiţiile de formă şi de fond ale actului administrativ fiscal, care să determine instanţa judecătorească să se îndoiască de legalitatea acestuia, fără a antama fondul cauzei;
- simpla expunere a situaţiei de fapt anterioară datei controlului fiscal şi indicarea situaţiei că societatea are de recuperat sume de banide la D.G.F.P. Satu Mare, nu este de natură a prezuma că prezentul act de control şi Decizia de impunere sunt în aparenţă nelegale, atâta vreme cât nu s-au indicat aspecte neconforme cu legea, pe care organul de control să le fi săvârşit cu ocazia efectuării controlului fiscal;
- argumentele prezentate de recurentă şi legate de modul în care organul fiscal a înţeles să calculeze obligaţiile fiscale ale societăţii nu pot fi cenzurate şi analizate în cadrul cererii de suspendare, fiind motive de anulare a actului, care vor face obiectul analizei de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei pe fond.
Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a apreciat că nu este dovedită condiţia existenţei cazului bine justificat, situaţie în care nu mai este necesară analizarea condiţiei cumulative a prevenirii unei pagube iminente, suspendarea neputându-se pronunţa în lipsa uneia dintre ele.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SA Satu Mare, împotriva sentinţei nr. 43/CA-PI din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5020/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5026/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
