ICCJ. Decizia nr. 5060/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5060/2009
Dosar nr.7166/325/2008
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 102 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca tardiv introdusă acţiunea formulată de reclamanta T.E. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Transportului şi Infrastructurii, acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la încadrarea în funcţia de consilier 1/1, conform Legii nr. 188/1999, precum şi la acordarea retroactivă a drepturilor salariale de care nu a beneficiat prin încadrarea în funcţia de consilier principal 1/1 la data de 01 ianuarie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamanta a contestat încadrarea în funcţia publică de consilier juridic principal 1/1 la ASP-MTCT Unitatea Teritorială Timişoara, în luna martie a anului 2006, iar pârâta a răspuns contestaţiei în luna aprilie a aceluiaşi an.
A mai reţinut judecătorul fondului că deşi solicitările nu au fost rezolvate favorabil reclamantei, acţiunea a fost introdusă la data de 6 martie 2008, la Judecătoria Timişoara.
S-a constat că potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1), (2) şi (4) din OUG nr. 92/2004, în vigoare la data formulării contestaţiei în procedura prealabilă, reclamanta avea obligaţia de a se adresa instanţei de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data când a cunoscut refuzul pârâtei de a soluţiona cererea.
Apreciind că reclamanta nu a respectat acest termen de decădere, prima instanţă a făcut aplicarea art. 103 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs T.E., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, în susţinerea căii de atac exercitate recurenta arătând că actul administrativ numărul 167 din 15 ianuarie 2005 al Agenţiei de Sănătate Publică este lovit de nulitate întrucât îi încalcă drepturile salariale, fiind întemeiat pe prevederile OUG nr. 92/2004, iar nu pe cele ale Legii nr. 188/1999 aplicabile în speţa dedusă judecăţii.
Apreciază recurenta că prima instanţă nu a ţinut cont de întâmpinarea sa formulată la 19 ianuarie 2009 şi, mai mult decât atât, sentinţa s-a pronunţat în favoarea pârâtului, cu toate că acesta nu a fost prezent în şedinţă publică.
Mai arată recurenta că în şedinţa de la termenul din 24 martie 2009 i s-a comunicat că este evidentă nedreptatea ce i s-a făcut, dar că a depăşit termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Arată recurenta că Legea nr. 188/1999 şi C. mun. nu au fost abrogate de Legea nr. 554/2004, iar că în alte cauze vizând drepturi salariale nu a fost invocat termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Recurenta invocă în sprijinul susţinerilor sale prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) şi d) C. mun.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În conformitate de prevederile art. 30 din OUG nr. 92/2004, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ în temeiul căruia reclamanta a fost reîncadrată în funcţia publică de consilier principal 1/1, soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit acestei ordonanţe de urgenţă este de competenţa ordonatorilor de credite. Contestaţiile se soluţionează în termen de 10 zile de la înregistrare, iar împotriva măsurilor dispuse persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.
După cum în mod corect a constatat prima instanţă, reclamanta a contestat reîncadrarea sa în funcţia publică de consilier principal 1/1, primind comunicarea soluţionării contestaţia în luna aprilie a anului 2006, aceste aspecte rezultând atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât şi din cuprinsul acţiunii introductive.
Or, în raport cu prevederile art. 30 din OUG nr. 92/2004, termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ este de 30 de zile de la data comunicării soluţiei, termenul de faţă fiind unul special, aplicabil în procedura reglementată de acest act normativ, procedură urmată de reclamantă.
Cum reclamanta a înţeles să promoveze acţiunea introductivă la data de 6 martie 2008, aşadar cu mult ulterior împlinirii termenului prevăzut de lege, în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea art. 103 C. proc. civ., respingând ca tardivă cererea formulată.
Curtea apreciază nefondate susţinerile recurentei relative la neaplicarea în cauză a prevederilor OUG nr. 92/2004, întrucât reîncadrarea acesteia s-a efectuat în temeiul dispoziţiilor acestei ordonanţe ce vizează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aceasta înţelegând totodată să conteste măsura reîncadrării, evident în procedura specială reglementată de actul normativ. În plus, aşa cum rezultă din prevederea art. 2 a OUG nr. 92/2004, prevederile ordonanţei se aplică funcţionarilor publici numiţi în temeiul Legii nr. 188/1999.
Se constată că în speţă nu este aplicabilă prevederea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, invocată de către recurentă prin notele de şedinţă depuse la data de 20 august 2009, întrucât acest text de lege vizează soluţionarea cauzei de către instanţa în faţa căreia s-a invocat o excepţie de nelegalitate, în situaţia în care instanţa de contencios a constatat nelegalitatea actului în raport cu care a fost invocată excepţia.
Invocarea de către recurentă a unor cauze de nulitate în ce priveşte actul nr. 167 din 15 ianuarie 2005 emis de Agenţia de Sănătate Publică nu atrage aplicabilitatea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, acest act nefiind de altfel relevant în cauză, în raport cu soluţia de respingere a acţiunii ca tardiv introdusă.
În raport de cele mai sus menţionate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este legală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinţei civile nr. 102 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5054/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5062/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
