ICCJ. Decizia nr. 5278/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5278/2009
Dosar nr. 15/54/2008
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, la data de 29 septembrie 2006, reclamanta SC P.D. SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.F. Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea obligaţiei de plată a redevenţei rezultată din contractul de concesiune din 20 iunie 2003 intervenit între părţi.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin contractul de concesiune menţionat a preluat de la A.D.S. o suprafaţă de 2.227,10 ha, care în anul 2005 a trecut în administrarea pârâtei, cu obligaţia de a achita o redevenţă constând în echivalentul în RON a 202 kg grâu STAS; conform clauzelor contractuale reclamanta avea obligaţia de a încheia o poliţă de asigurare agricolă pe care să o pună la dispoziţia pârâtei pentru a recupera eventualele pagube.
S-a mai arătat că aceste dispoziţii au fost îndeplinite de reclamantă, însă datorită cazului de forţă majoră intervenit în luna aprilie 2006, se află în imposibilitate de a desfăşura activitatea comercială la capacitate maximă şi de a achita redevenţa, situaţie care a fost adusă la cunoştinţă autorităţii pârâte, obţinându-se în acest sens şi certificat de atestare eliberat de C.C.I. Oltenia.
Prin încheierea pronunţată la 19 iunie 2006 de Tribunalul Dolj cauza a fost scoasă de pe rolul secţiei de contencios administrativ şi înaintată secţiei comerciale din cadrul aceleiaşi instanţe.
La data de 24 noiembrie 2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând instanţei obligarea pârâtei la restituirea redevenţei achitate în cursul anului 2006 în cuantum de 204.220,01 RON, ca fiind o plată nedatorată, întrucât, astfel cum rezultă din contractul încheiat, în situaţia de forţă majoră părţile sunt exonerate de obligaţiile ce decurg din acesta.
Prin sentinţa nr. 1117 din 3 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta să restituie suma de 204.220,01 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei aferentă anului 2006 şi s-a dispus suspendarea plăţii redevenţei pentru o perioadă de 3 ani (2007, 2008 şi 2009).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel C.N.A.F., iar prin decizia nr. 164 din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis apelul, a fost anulată sentinţa nr. 1117 din 3 aprilie 2007 şi trimisă cauza spre judecare instanţei competente - Tribunalul Dolj, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate între autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice, iar în conformitate dispoziţiile art. 8 alin. (2) din aceeaşi lege este de competenţa instanţei de contencios administrativ soluţionarea litigiilor care apar în faze premergătoare unui contract administrativ, precum şi a oricăror litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios, administrativ şi fiscal, sub nr. 995.3/63/2006.
La data de 8 octombrie 2007, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei de către secţia de contencios, administrativ a Tribunalului.
Prin încheierea de şedinţă de la 9 octombrie 2007 s-a dispus citarea SC P.D., prin administrator judiciar R.V.A. Craiova
I.S. S.P.P.I., având în vedere că reclamanta se află în procedura falimentului şi a lichidării judiciare.
Prin sentinţa nr. 4290 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Dolj, a reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa aparţine în primă instanţă Curţii de Apel, întrucât litigiul derivă dintr-un contract administrativ, în care concedent este C.N.A.F., instituţie constituită la nivel central.
Sentinţa de declinare a competenţei a devenit irevocabilă prin nerecurare, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal şi înregistrat sub nr. 15/54/2008.
La data de 25 februarie 2008, reclamanta SC P.D. SA prin administrator judiciar, a depus la dosar o precizare a acţiunii prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la restituirea redevenţei plătite pe perioada trimestrelor II, III, IV ale anului 2006, ca fiind o plată nedatorată şi scutirea de la plata redeventei pe perioada anilor 2007, 2008 şi 2009.
În vederea soluţionării cauzei, instanţa de fond a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 5198/COM/2006 al Tribunalului Dolj, secţia comercială, ataşat la dosar, de către expertul P.C.
În şedinţa publică de la 18 aprilie 2008, având în vedere prevederile art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 potrivit cărora la data intrării în vigoare a actului normativ„ A.D.S. se subrogă C.N.F. Piscicol, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi administrare amenajări piscicole, precum, şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte";, s-a dispus de către instanţă citarea în cauză, în calitate de pârâtă a A.D.S.
Prin sentinţa nr. 167 din 24 iunie 2008, Curtea de apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC P.D. SA, prin administrator judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, şi a obligat pârâta A.D.S. să restituie reclamantei contravaloarea redevenţei achitate de către aceasta din urmă pe perioada mai-decembrie 2006 şi a dispus suspendarea redevenţei datorate de reclamantă în temeiul contractului de concesiune din 20 iunie 2003 pentru o perioadă de trei ani, respectiv 2007, 2008 şi 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamanta SC P.D. SA în calitate de concesionar şi pârâta A.D.S. în calitate de concedent a fost încheiat contractul de concesiune din 20 iunie 2003 prin care s-a transmis dreptul şi obligaţia de exploatare a terenului cu destinaţia agricolă în suprafaţă totală de 2.227,10 ha din care: teren arabil 77,25 ha, păşuni 204,10 ha şi teren amenajat pentru piscicultura 1.945,75 ha aflat în perimetrul localităţilor G. şi B., judeţul Dolj pentru o perioadă de 49 de ani în schimbul unei redevenţe în conformitate cu obiectivele concedentului.
S-a mai constatat că la data de 13 aprilie 2005 a fost încheiat actul adiţional la contractul de concesiune din 20 iunie 2003 prin care s-a modificat cap. 1 - părţile contractante în sensul că A.D.S. a fost înlocuită de C.A.F.P. subrogându-se în drepturile şi obligaţiile acesteia, în calitate de concedent rămânând valabile celelalte prevederi ale contractului iniţial.
A reţinut instanţa de fond că, ulterior încheierii contractului de concesiune din data de 20 iunie 2003, respectiv a actului adiţional din 13 aprilie 2005 a intervenit calamitarea suprafeţelor de teren concesionate începând cu luna aprilie 2006, stare de fapt dovedită de către societatea reclamantă prin depunerea certificatului de atestare a cauzei de forţă majoră din 25 august 2006, emis de către C.C.I. Oltenia judeţul Dolj, fiind totodată şi un fapt de notorietate.
În acelaşi sens s-a reţinut şi că, urmare a fenomenelor meteorologice din perioada aprilie - mai 2006, a fost adoptată H.G. nr. 828 din 28 iunie 2006, privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânţate în toamna anului 2005 şi primăvara anului 2006, fiind inclus aici şi judeţul Dolj ca zonă calamitată (art. 14 din Legea nr. 381/2002).
Faţă de această situaţie de fapt, prima instanţă a aplicat prevederile contractului de concesiune, respectiv art. 12.1, art. 12.2 şi art. 12.3, în conformitate cu care în cazul în care una din părţile semnatare este împiedicată să-şi îndeplinească întocmai obligaţiile asumate prin contract, ca urmare a unui eveniment de forţă majoră, după îndeplinirea obligaţiei de a comunica acest fapt celeilalte părţi, partea astfel afectată este exonerată de orice răspundere.
În pronunţarea soluţiei, prima instanţă a avut în vedere şi concluziile raportului de expertiză şi a suplimentului acestuia, efectuate de expert P.C., care a constatat că terenurile concesionate de către pârâtă în favoarea reclamantei nu mai pot fi utilizate conform destinaţiei stabilite prin contract, datorită distrugerilor provocate de revărsarea fluviului Dunărea în perioada 20-24 aprilie 2006, aceste degradări fiind totodată relevate şi de planşele foto ce au fost depuse la dosar de către expert. Expertul a concluzionat totodată că perioada de timp în care terenurile respective nu vor putea fi utilizate se extinde pe o perioadă de 3 ani, respective, 2007, 2008 şi 2009.
Curtea de Apel Craiova, în baza probelor administrate în cauză, a apreciat că, întrucât în speţă reclamanta a probat faptul că este exonerată de obligaţiile ce îi reveneau conform contractului de concesiune pentru perioada mai 2006 - sfârşitul anului 2006, precum şi aspectul că efectele cauzei de forţă majoră continuă pe o perioadă de 3 ani, acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată este întemeiată.
Totodată, s-a mai constatat că apărările pârâtei formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, în sensul că reclamanta nu a dovedit faptul că i-a adus la cunoştinţă momentul declanşării cazului de forţă majoră nu pot fi reţinute, întrucât reclamanta, cu adresa din 31 mai 2006 a comunicat situaţia rezultată ca urmare a inundaţiilor, iar nerespectarea termenului de 3 zile stipulat la art. 12.1 din contract s-a datorat şi demersurilor făcute de reclamantă pentru obţinerea certificatului de atestare a cazului de forţă majoră la data de 25 august 2006, această împrejurare nefiind de natură să înlăture incidenţa în speţă a cauzei exoneratoare de răspundere, atâta vreme cât aceasta a fost pe deplin dovedită, având în vedere şi faptul că reclamanta a încheiat poliţa de asigurare din Dosarul nr. 5198/COM/2006 al Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta SC P.D. SA, prin administrator judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, cât şi pârâta A.D.S.
Recurenta A.D.S. a criticat sentinţa atacată pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
- hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, fondul pretenţiilor reclamantei rezultând dintr-un contract de concesiune care are caracter comercial. Această trăsătură rezultă din calificarea A.D.S. potrivit art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările şi completările ulterioare, ca instituţie financiară şi comercială, statutul de comerciant fiind deţinut şi de reclamantă. Or, pentru ca o convenţie să aibă caracter comercial, este suficient ca o singură parte a raportului juridic să fie comerciant, pentru ca acel raport să fie unul comercial (art. 56 C. com.);
- pe fondul cauzei intimata-reclamantă nu este îndreptăţită la exonerarea de plata redevenţei, deoarece nu a depus procesul-verbal de constatare a calamităţilor, prevăzut în procedura reglementată de Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură. Totodată, în contract nu există clauză contractuală care să prevadă că plata redevenţei depinde de producţia obţinută ca urmare a exploatării terenului de către concesionar, astfel că nu se poate invoca forţa majoră pentru exonerarea de la plata redevenţei convenită de părţi prin contractul de concesiune, iar concesionarul este obligat, conform cap. 7, art. 7.1.2 din contract, să ia măsuri pentru exploatarea eficientă, în regim de continuitate, a terenurilor agricole.
- imposibilitatea obiectivă a concesionarului de a exploata bunul concesionat, pe care o invocă reclamanta-intimată, constituie o cauză de încetare a contractului de concesiune, iar nu o cauză de suspendare a plăţii redevenţei – potrivit cap. 9, pct. 9.1.2 din contractul de concesiune.
Faţă de aceste motive de recurs, a căror încadrare în drept recurenta nu a indicat-o, se solicită modificarea în tot a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La rândul său, recurenta SC P.D., prin administrator special D.I., a susţinut că instanţa de fond nu a luat în considerare precizările la acţiune, depuse la 25 februarie 2008, prin care societatea a solicitat obligarea C.N.A.F.P. la scutirea de plata redevenţei pe perioada anilor 2007, 2008 şi 2009, dispunând, în mod greşit, suspendarea acestei obligaţii. S-a solicitat, astfel, modificarea parţială a sentinţei atacate, în sensul celor arătate în cererea precizatoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate de A.D.S., ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul acestei autorităţi publice este întemeiat, dar numai pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la motivul de recurs privind necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ, se constată că litigiul se referă la obligaţii decurgând dintr-un contract de concesiune având ca obiect terenuri agricole proprietate publică şi proprietate privată a statului, iar potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, se includ în sfera actului administrativ şi contractele încheiate de autorităţile publice şi care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; prin urmare, în mod corect, cauza a fost soluţionată de instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, potrivit art. 12.3 din contractul de concesiune, forţa majoră exonerează „de orice răspundere”partea care o invocă, cu respectarea termenelor şi procedurii stabilitate prin contract.
În acest sens se constată că starea de calamitate a fost dovedită de reclamantă cu certificatul de atestare a cauzei de faţă majoră din 25 august 2006 emis de C.C.I. Oltenia, judeţul Dolj, prin care se constată imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor contractuale de către SC P.D. SA ca urmare a inundaţiilor din perioada 25 martie – 17 mai 2006. Prin H.G. nr. 828 din 28 iunie 2006 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânţate în toamna anului 2005 şi primăvara anului 2006, a fost inclus şi judeţul Dolj ca zonă calamitată, astfel că este neîntemeiată susţinerea recurentei A.D.S. în sensul nerespectării prevederilor Legii nr. 381/2002, emiterea hotărârii de guvern având la bază procesele-verbale de constatare a calamităţii.
În mod corect instanţa de fond a dispus exonerarea reclamantei de plata redevenţei în perioada mai – decembrie 2006, în raport de prevederile contractuale şi probele existente la dosar privind situaţia de forţă majoră.
Este întemeiat, însă, motivul de recurs potrivit căruia suspendarea obligaţiei de plată a redevenţei nu se justifică, deoarece potrivit art. 12.5 din contractul de concesiune „În situaţia în care împrejurarea de forţă majoră se manifestă continuu pe o perioadă de 6 luni, prezentul contract poate înceta la solicitarea oricărei părţi”.
Prin urmare, reclamanta-intimată nu putea solicita instanţei, prin acţiunea formulată la 20 septembrie 2006, suspendarea anticipată a obligaţiilor sale pe o perioadă de mai mulţi ani (2007-2009) în baza unei expertize judiciare, fără a respecta clauzele contractuale.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. recursul A.D.S. va fi admis, dispunându-se modificarea parţială a sentinţei, în sensul înlăturării suspendării plăţii redevenţei pe anii 2007-2009.
Recursul formulat de reclamanta P.D. SA va fi anulat, întrucât această societate putea fi reprezentată doar de administratorul judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, aflându-se în insolvenţă, iar nu de administrator special D.I. – care a semnat recursul. Administratorul judiciar a precizat expres, prin cererea din 29 septembrie 2009, că nu îşi însuşeşte recursul formulat de o persoană fără calitate şi nu înţelege să formuleze recurs în prezenta cauză.
Prin urmare, cu referire la art. 112 C. proc. civ., cererea de recurs formulată de SC P.D. SA va fi anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarate de A.D.S., împotriva sentinţei nr. 167 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică parţial sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.D.
Înlătură dispoziţia privind suspendarea plăţii redevenţei datorată de reclamantă pentru o perioadă de trei ani, respectiv 2007, 2008 şi 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Anulează recursul declarat SC P.D. ca fiind declarat şi semnat de o persoană fără calitate de reprezentant legal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5276/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5279/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
