ICCJ. Decizia nr. 5279/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5279/2009
Dosar nr. 5113/86/2008
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 51/2009 pronunţată la 9 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta SC N.T. SRL A., judeţul Suceava în contradictoriu cu pârâţii A.R.R., Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei – A.S.S.I., intervenient în interes propriu fiind SC. T. SRL V.S., judeţul Suceava şi a dispus anularea parţială a licitaţiei organizată la data de 30 aprilie 2008 pentru atribuirea traseului, cursa S.-B.O., cu obligarea pârâtelor la atribuirea acestui traseu ambilor operatori de transport participanţi – reclamantei şi intervenientei.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC. T. SRL a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din perspectiva dispoziţiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 109/2005 – actualizată, privind traseele rutiere, care defineşte, printre altele şi noţiunea de licenţă de traseu, intervenienta deţine licenţă de traseu pentru traseu, licenţă care este diferită de licenţa de traseu ce face obiect al prezentului litigiu, elementul de distincţie fiind graficul de circulaţie care conţine distincţii sub aspectul: autogărilor şi staţiilor publice aflate pe traseu; distanţele dintre acestea; orele de plecare, respectiv sosire.
Ca atare, reţine instanţa de fond, sunt întemeiate apărările reclamantei cu privire la acordarea nejustificată a celor două puncte în plus intervenientei, în considerarea vechimii licenţei de traseu pentru traseul licitat, licenţa acordată vizând un alt traseu cu alte particularităţi.
Reţine instanţa de fond că această situaţie este confirmată şi de intimate, care o califică drept „o eroare de procesare în sistemul informatic” şi care confirmă totodată că rezultatul real şi corectitudinea atribuirii au fost afectate de această „eroare”.
A mai reţinut instanţa de fond că potrivit O.U.G. nr. 73/2007 şedinţa de atribuire este apanajul exclusiv al A.S.S.I. – instituţie publică în subordinea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, iar rezultatul licitaţiei nu poate fi calificat decât ca fiind un act administrativ unilateral, de natură să nască, să modifice sau să stingă raporturi juridice, unul din efectele sale fiind obligaţia de emitere a licenţei de traseu, fapt ce incumbă A.R.R.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele A.S.S.I. şi A.R.R. precum şi intervenienta SC T.C. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-pârâtă A.S.S.I. A.S.S.I., susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate că instanţa de fond nu a observat că a fost investită doar cu verificarea legalităţii rezultatului atribuirii electronice realizate în data de 30 aprilie 2008, fără a fi contestat şi actul administrativ al A.R.R. prin care s-a acordat vechimea pe traseu SC T.C. SRL, iar în al doilea rând, potrivit Normelor aprobate prin Ordin al Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 353/2007, raportate la prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.S.S.I., aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2008, rolul Agenţiei în procesul de atribuire a curselor cuprinse în programul de transport interjudeţene este unul exclusiv tehnic, de operator al aplicaţiei electronice folosite, fiind utilizate datele furnizate de către A.R.R., fără a se putea opera vreo modificarea/schimbarea a acestora.
Faptul că ulterior A.R.R. a constatat că a furnizat date eronate cu privire la vechimea pe traseu a operatorului de transport SC T.C. SRL, nu este de natură a conduce la concluzia că atribuirea electronică realizată la data de 30 aprilie 2008 este un act nelegal al A.S.S.I.
La data soluţionării cauzei în fond, având cuvântul pentru a pune concluzii asupra cererii de recurs, recurenta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul de a se respinge acţiunea în ceea ce o priveşte pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar, în cazul în care excepţia invocată este considerată neîntemeiată, respingerea acţiunii pe fond ca neîntemeiată.
Au fost invocate dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă A.R.R. critică sentinţa atacată şi susţine că prin soluţia pronunţată instanţa de fond nu a făcut altceva decât să se substituie A.S.S.I., instituţie publică, care în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 73/2007, are competenţa legală de a organiza atribuirea electronică a traseelor cuprinse în Programul naţional de transport rutier şi care, de altfel, stabileşte rezultatele atribuirii electronice, ca efect al acestor rezultate şi numai în conformitate cu acestea fiind eliberată licenţa de traseu.
Dispunând anularea parţială a licitaţiei organizată la data de 30 aprilie 2008 pentru atribuirea traseului interjudeţean cursa S.-B.O. şi obligând instituţiile pârâte să atribuie acest traseu ambilor operatori de transport participanţi, susţine recurenta-pârâtă, instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Susţine de asemenea recurenta-pârâtă că instanţa de fond la pronunţarea soluţiei nu a avut în vedere şi precizările făcute de pârâte, în sensul că privitor la cele două trasee menţionate, nu se consideră ca fiind traseu nou, acel traseu care se suprapune mai mult de 50% peste unul sau mai multe trasee existente în programul de transport, ceea ce le diferenţiază fiind codul de traseu, iar în ce priveşte pe intimata-reclamantă SC N.T. SRL, ulterior câştigării traseului interjudeţean S.-B. de către SC T.C. SRL, a participat la următoarea şedinţă de atribuire a traseelor interjudeţene, respectiv 30 mai 2008, când a fost declarată câştigătoare pe traseul interjudeţean B.-F., nominalizând aceleaşi autovehicule cu care a participat la şedinţa din 30 aprilie 2008 şi cu care de altfel execută traseul pe care l-a câştigat, deci nu deţine capacitatea de transport necesară.
Şi-a încadrat motivele de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi respectiv 3041 C. proc. civ.
Recurenta-intervenientă susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate că instanţa, în pronunţarea sentinţei a interpretat subiectiv legislaţia din domeniul transporturilor de călători şi nu a analizat îndeajuns actele depuse de părţi.
Nu au fost interpretate corect prevederile O.M.C.T.C. referitoare la „criteriile de evaluare în baza cărora se atribuie punctele în cazul curselor interjudeţene precum şi metodologia de punctare”, cât şi cele prevăzute de O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată prin Legea nr. 102/2006, care explică noţiunea de traseu, traseul: S.-B. cât şi traseul: B.-S. având acelaşi parcurs, deci în speţă traseul în discuţie S.-B. nu este un traseu nou, ceea ce a dus la primirea celor două puncte în mod corect pentru că a cursat pe traseul Siret-Bucureşti.
Cum, ulterior şedinţei de atribuire din 30 aprilie 2008, intimata-reclamantă a participat cu aceleaşi autocare la licitaţia din data de 31 mai 2008 şi i-a fost atribuit traseul F.-B., este de concluzionat că aceasta este în imposibilitate de a efectua ambele curse, numărul de autocare fiind insuficient.
Şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Intimata-reclamantă SC N.T. SRL A. a depus note scrise solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivele invocate şi în raport de actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte le va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
La atribuirea publică organizată de A.S.S.I. în data de 30 aprilie 2008 a fost declarat câştigător pe cursa interjudeţeană S.-B., operatorul de transport SC. T. SRL V.S., judeţul Suceava, acesta având un punctaj de 45 de puncte, cu două puncte mai mult decât intimata-reclamantă SC N.T. SRL, în considerarea faptului că a deţinut neîntrerupt licenţa pe traseul B.-S., astfel că avându-se în vedere şi prevederile art. 51 alin. (1) din O.M.T.C:T. i s-a eliberat licenţa de traseu.
Într-adevăr, aşa cum corect susţine recurenta-intervenientă, instanţa a interpretat greşit dispoziţiile O.M.C.T.C. 1892/2006 atunci când a stabilit că traseul S.-B.O. este un traseu nou, deoarece acesta are acelaşi parcurs de traseu cu B.O.-S., iar art. 50 alin. (6) din O.M.C.T.C. nr. 1892/2006 explică faptul că, un traseu care se suprapune cu peste 50% din lungime a traseului peste unul sau mai multe trasee existente în programul de transport, acesta nu poate fi considerat traseu nou”.
Chiar recurenta-pârâtă A.R.R. prin adresa din 10 septembrie 2008 comunica intervenientei că cele două trasee au acelaşi parcurs.
Dar, dacă avem în vedere că în procesul de atribuire a curselor cuprinse în programele de transport interjudeţene rolul A.S.S.I., stabilit de art. 19 alin. (2) din Normele aprobate prin ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007, raportate la cele ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.S.S.I., aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2008, este unul exclusiv tehnic, de operator al aplicaţiei electronice, acesta utilizând datele furnizate de către A.R.R. fără a se putea opera vreo modificare/schimbare a acestora, putem accepta şi faptul că este mai puţin important dacă A.R.R. a comunicat corect datele privind vechimea pe traseu a SC T.C. SRL sau acestea au fost eronate.
În speţă, aşa cum corect susţine recurenta-pârâtă A.S.S.I. – A.S.S.I. instanţa de fond a fost investită cu verificarea legalităţii rezultatului atribuirii electronice realizate în data de 30 aprilie 2008, fără a se contesta actul administrativ al A.R.R. prin care s-au acordat cele două puncte vechime pe traseu SC. T. SRL.
Or, atâta timp cât pentru şedinţa de atribuire a traseului au fost utilizate datele privind vechimea pe traseu a SC. T. SRL furnizate de către A.R.R., fără ca A.S.S.I. să poată opera vreo modificare sau schimbare a lor, atribuirea electronică a traseului realizată la 30 aprilie 2008, nu poate fi considerată un act nelegal, aşa cum în mod greşit a stabilit instanţa de fond.
De fapt, rezultatul atribuirii stabilit de A.S.S.I., nici nu poate fi calificat ca un act administrativ unilateral, astfel cum este definit de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.
Rezultatul atribuirii electronice are care efect eliberarea licenţei de traseu de către agenţiile teritoriale ale A.R.R., acestea fiind emise în regim de putere publică şi având caracteristicile unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
Oricum în speţă A.S.S.I. are calitate procesuală pasivă, faţă de obiectul acţiunii constând în anularea licitaţiei electronice organizată la 30 aprilie 2008, atribuirea electronică fiind atributul exclusiv al acestei recurente-pârâte.
Faptul invocat de recurente în sensul că intimata reclamantă a participat ulterior atribuirii electronice din 30 aprilie 2008, la o altă licitaţie şi i-a fost atribuit alt traseu, participând cu aceleaşi autocare (în număr insuficient) nu are relevanţă în cauză, atâta vreme cât s-a stabilit că atribuirea electronică s-a făcut în baza datelor transmise de A.R.R, date pe care A.S.S.I. nu le poate modifica sau schimba, atribuirea electronică fiind atributul exclusiv al A.S.S.I.
Aşa fiind, recursurile formulate sunt fondate şi urmează a fi admise în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., iar sentinţa atacată modificată şi în fond acţiunea reclamantei-intimate respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecinţă, cererea de intervenţie formulată de SC. T. SRL V.J. va fi admisă.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., intimata reclamantă urmează a fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată către recurenta intervenientă SC. T. SRL în sumă de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.S.S.I. Bucureşti, A.R.R. şi SC T. SRL V.S., împotriva sentinţei civile nr. 51 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC N.T. SRL şi, pe cale de consecinţă, admite cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC. T. SRL V.S.
Obligă intimata-reclamantă SC N.T. SRL la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-intervenientă SC. T. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5278/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5281/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
