ICCJ. Decizia nr. 5404/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5404/2009
Dosar nr. 4/36/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta P.C. a solicitat anularea Hotărârii nr. 5596/2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că are statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinţilor săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 84/ CA din 16 februarie 2009, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată şi a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, motivat de faptul că pârâta C.J.P. Tulcea nu a făcut dovada comunicării hotărârii atacate.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut la data de 23 mai 1942, în localitatea în care părinţii săi erau strămutaţi din motive etnice din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere statutul de strămutat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca tardiv formulată.
Astfel, recurenta a reiterat excepţia tardivităţii acţiunii reclamantei, arătând că hotărârea atacată a fost emisă în anul 2006, iar contestatoarea nu a făcut dovada că a fost în imposibilitate de a introduce contestaţie în termen legal.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale susmenţionate, fiind născută la data de 23 mai 1942, ulterior strămutării părinţilor.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Critica referitoare la tardivitatea acţiunii reclamantei nu poate fi reţinută de instanţa de control judiciar, întrucât din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă data comunicării hotărârii atacate către intimata-reclamantă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (4) teza I din OG nr. 105/1999 H.C.O. nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare.
În considerarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi a dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O., accesul la justiţie este garantat, astfel încât în lipsa dovezilor de comunicare, de la care începe să curgă termenul de atac al actului administrativ arătat, reclamanta beneficiază de dreptul la un proces echitabil prin soluţionarea pe fond a pretenţiilor sale.
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. l din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi, pe cale de consecinţă, interpretarea dată de instanţa de fond cadrului legal instituit prin OG nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanţei de fond urmează a fi menţinută.
A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, aceea de strămutaţi, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, precum şi al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Pentru aceste considerente, văzând şi practica constantă a Înaltei Curţi în această materie, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 84/ CA din 16 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5261/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5467/2009. Contencios → |
|---|
